ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4113/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanta P.M.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A., solicitând să se constate nelegalitatea refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în natură a imobilului – teren situat în București, în suprafață de 443 mp să se constate preluarea fără titlu valabil de către stat a terenului, că reclamanta este proprietară în calitate de moștenitoare a mamei sale, să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul a constituit proprietatea mamei sale, fiind expropriat prin Decretul 311/1979 în scopul realizării lucrării de investiții „Liceul Industrial Autobuzul” care nu s-a realizat.

Prin sentința civilă nr. 477 din 4.04.2002 Tribunalul București a respins acțiunea, reținând că terenul este parte integrantă din incinta Stației Service R., fiind transformat într-unul nou în raport cu cel preluat, situație în care reclamanta este îndreptățită numai la măsuri reparatorii prin echivalent. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 386/16 octombrie 2002, rectificată prin încheierea din 4 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 477/4.04.2002 pronunțată de Tribunalul București pe care a schimbat-o în tot și în consecință: - a admis cererea formulată de reclamanta P.M.I.,în contradictoriu cu pârâta S.C. R. S.A.; - a constatat nelegalitatea refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în natură a imobilului – teren situat în București; - a constatat preluarea fără titlu valabil de către stat a imobilului; - a obligat pârâta S.C.

R. S.A. să restituie în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 434,75 mp situat în București, identificată conform raportului de expertiză întocmit de expertul G.A. cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: cu str.T. – 15,20 m, iar cu celelalte trei laturi cu S.C. R. S.A.

– 28,75 m, 15,45 m, 28,0 m. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: - reclamanta este moștenitoarea legală a autoarei sale, P.(V.)E., proprietara terenului în litigiu, expropriat în vederea lucrării de investiții „Liceul Industrial Autobuzul”; - nu rezultă că autoarea reclamantei ar fi primit despăgubiri, situație în care preluarea imobilului de către stat este abuzivă fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ., și art. 12 și 65 din Constituția din 1965; - terenul în litigiu nu afectează în nici un fel incinta stației service, nu este afectat de construcții, fiind posibilă restituirea în natură cu aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta S.C. R. S.A. , invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 alin. (9) și (10) C. proc. civ. Se susține în dezvoltarea motivelor de recurs că, instanța de apel s-a pronunțat reținând doar la datele existente în raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a lua în considerare planul de situație depus la dosar, emis de Direcția de Cadastru (din care rezultă că imobilul nu corespunde cu cel identificat de expertiză), autorizația pe baza căruia s-a făcut vânzarea terenului și schița de parcelare pentru expropriere. În realitate, arată recurenta, terenul se află în incinta stației service, amenajată corespunzător desfășurării activității, fiind necesar în acest sens și transformat astfel într-un imobil nou.

Mai departe, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de arătare a titularului dreptului în persoana APAPS, cerere care trebuie admisă. Recursul nu este întemeiat. Pentru identificarea imobilului în litigiu, s-a efectuat în cauză expertiza ing. G. A., care a avut în vedere printre altele, conform celor menționate în cuprinsul ei, contractul de vânzare-cumpărare 1282/1958 al autoarei reclamantei, Decretul nr. 311/1979 prin care s-a făcut exproprierea, adresa nr. 16035/1.06.1992 emisă de Direcția de Urbanism, planuri topografice utilizate la definirea proprietăților expropriate.

Așa fiind, în mod corect instanța și-a argumentat soluția pe concluziile expertizei efectuate tocmai în acest scop, stabilind astfel, conform acestor concluzii, că terenul în litigiu nu afectează în nici un fel incinta Stației Service (mărginită de gard metalic și porți metalice) pe acesta nu sunt construcții permanente, fiind posibilă restituirea în natură deoarece nu afectează activitatea pârâtei. Sub un alt aspect, este de reținut, că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii formulate de pârâta-recurentă în legătură cu APAPS, dispunând, introducerea acesteia în proces ca intervenientă cu interes propriu, calitate în care a și fost citată. De altfel, hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu și cu această parte, dispoziția în sine, nefiind atacată cu apel de partea eventual interesată, cadrul procesual în această fază de judecată fiind stabilit, corect, raportat la cele invocate prin apelul declarat numai de reclamantă.

Așa fiind, față de cele arătate, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C. R. S.A. împotriva deciziei nr. 386 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.