ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4113/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanta P.M.I. a chemat în

judecată pe pârâta S.C. R.  S.A., solicitând să se constate nelegalitatea

refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în natură a imobilului – teren

situat în București, în suprafață de 443 mp să se constate preluarea fără titlu

valabil de către stat a terenului, că reclamanta este proprietară în calitate

de moștenitoare a mamei sale, să fie obligată pârâta să lase reclamantei în

deplină proprietate și posesie imobilul.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

terenul a constituit proprietatea mamei sale, fiind expropriat prin Decretul

311/1979 în scopul realizării lucrării de investiții „Liceul Industrial

Autobuzul” care nu s-a realizat.

Prin sentința civilă nr. 477 din 4.04.2002

Tribunalul București a respins acțiunea, reținând că terenul este parte

integrantă din incinta Stației Service R., fiind transformat într-unul nou în

raport cu cel preluat, situație în care reclamanta este îndreptățită numai la

măsuri reparatorii prin echivalent.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă

nr. 386/16 octombrie 2002, rectificată prin încheierea din 4 noiembrie 2002, a

admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.

477/4.04.2002 pronunțată de Tribunalul București pe care a schimbat-o în tot și

în consecință:

- a

admis cererea formulată de reclamanta P.M.I.,în  contradictoriu cu pârâta S.C.

R. S.A.;

- a

constatat nelegalitatea refuzului pârâtei de a face oferta de restituire în

natură a imobilului – teren situat în București;

- a constatat preluarea fără titlu

valabil de către stat a imobilului;

- a

obligat pârâta S.C. R. S.A. să restituie în deplină proprietate și liniștită

posesie suprafața de 434,75 mp situat în București, identificată conform

raportului de expertiză întocmit de expertul G.A. cu următoarele dimensiuni și

vecinătăți: cu str.T. – 15,20 m, iar cu celelalte trei laturi cu S.C.  R. S.A.

– 28,75 m, 15,45 m, 28,0 m.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut următoarele:

- reclamanta este moștenitoarea legală a autoarei

sale, P.(V.)E., proprietara terenului în litigiu, expropriat în vederea

lucrării de investiții „Liceul Industrial Autobuzul”;

- nu rezultă că autoarea reclamantei ar fi

primit despăgubiri, situație în care preluarea imobilului de către stat este abuzivă

fiind făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ., și art. 12 și 65 din

Constituția din 1965;

- terenul în litigiu nu afectează în nici un fel

incinta stației service, nu este afectat de construcții, fiind posibilă

restituirea în natură cu aplicarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

pârâta S.C. R. S.A. , invocând motivele de casare prevăzute de art. 304  alin.

(9) și (10) C. proc. civ.

Se susține în dezvoltarea motivelor de recurs

că, instanța de apel s-a pronunțat reținând doar la datele existente în

raportul de expertiză efectuat în cauză, fără a lua în considerare planul de

situație depus la dosar, emis de Direcția de Cadastru (din care rezultă că

imobilul nu corespunde cu cel identificat de expertiză), autorizația pe baza

căruia s-a făcut vânzarea terenului și schița de parcelare pentru expropriere.

În realitate, arată recurenta, terenul se află

în incinta stației service, amenajată corespunzător desfășurării activității,

fiind necesar în acest sens și transformat astfel într-un imobil nou.

Mai departe, instanța nu s-a pronunțat asupra

cererii de arătare a titularului dreptului în persoana APAPS, cerere care

trebuie admisă.

Recursul nu este întemeiat.

Pentru identificarea imobilului în litigiu, s-a

efectuat în cauză expertiza ing. G. A., care a avut în vedere printre altele,

conform celor menționate în cuprinsul ei, contractul de vânzare-cumpărare

1282/1958 al autoarei reclamantei, Decretul nr. 311/1979 prin care s-a făcut

exproprierea, adresa nr. 16035/1.06.1992 emisă de Direcția de Urbanism, planuri

topografice utilizate la definirea proprietăților expropriate.

Așa fiind, în mod corect instanța și-a

argumentat soluția pe concluziile expertizei efectuate tocmai în acest scop,

stabilind astfel, conform acestor concluzii, că terenul în litigiu nu afectează

în nici un fel incinta Stației Service (mărginită de gard metalic și porți

metalice) pe acesta nu sunt construcții permanente, fiind posibilă restituirea

în natură deoarece nu afectează activitatea pârâtei.

Sub un alt aspect, este de reținut, că instanța

de fond s-a pronunțat asupra cererii formulate de pârâta-recurentă în legătură

cu APAPS, dispunând, introducerea acesteia în proces ca intervenientă cu

interes propriu, calitate în care a și fost citată. De altfel, hotărârea a fost

pronunțată în contradictoriu și cu această parte, dispoziția în sine, nefiind

atacată cu apel de partea eventual interesată, cadrul procesual în această fază

de judecată fiind stabilit, corect, raportat la cele invocate prin apelul

declarat numai de reclamantă.

Așa fiind, față de cele arătate, recursul

urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de S.C.

R. S.A. împotriva deciziei nr. 386 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.