ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3587/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 13 aprilie 2000, reclamantul P.S.N.I. a chemat în

judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București pentru ca, prin

hotărâre judecătorească, acesta să fie obligat a-i restitui în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 213 m.p. situat în București,   care,

potrivit contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de Tribunalul Ilfov

sub nr. 25999/5 august 1940 și transcris sub nr. 12521 din 5 august 1940, a

aparținut, în indiviziune, mamei sale P.N.C., bunicii sale S.D.A. (A.) și

mătușii sale S.R. dar a trecut la stat prin aplicarea greșită a Decretului de

naționalizare nr. 92/1950.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă și de contencios administrativ, prin sentința nr. 744 din 1 noiembrie

2000, a respins acțiunea.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 227 A din 14 mai 2002, a admis apelul

reclamantului și a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea deciziei, s-a reținut,

în esență, că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate al autoarelor

sale asupra terenului din litigiu respectiv a calității lui de moștenitor,

precum și a faptului că Decretul nr. 92/1950 a fost greșit aplicat fostelor

proprietare – bunica (în 1950 – casnică), mătușa (pensionară I.O.V.R.), mama

(salariată).

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

a declarat recurs pârâtul Consiliul General al Municipiului București, prin

Primarul General care, invocând prevederile art. 19 pct. 1, art. 2 pct. 1 și

art. 67 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, susține că în

mod greșit a fost chemat în judecată, că în speță, calitate procesuală pasivă

putea avea doar Municipiul București, reprezentat de Primarul General. Solicită

casarea deciziei atacate iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind introdusă

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 și

art. 20 lit. g) din Legea administrației publice locale nr. 69/1991, în vigoare

la data introducerii acțiunii (13 aprilie 2000), comunele, orașele, municipiile

și județele sunt unități administrativ-teritoriale, cu personalitate juridică,

iar autoritățile publice prin care se realizează autonomia locală în comune și

orașe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca

autorități executive, consiliile locale având și atribuții administrative în

domeniul public și privat al comunei sau orașului (municipiului).

Art. 6 din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevede, printre

altele, și bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităților

administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foștii proprietari sau

succesorii acestora.

Art.

42 alin. (2) din Legea nr. 69/1991, în vigoare la data introducerii acțiunii

(prevederile Legii nr. 215/2001 nu pot fi aplicate în cauză deoarece, în caz

contrar, s-ar încălca principiul de drept constituțional și de drept civil al

neretroactivității legii civile noi), stipulează că primarul reprezintă comuna

sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară sau din

străinătate, precum și în justiție, iar așa cum s-a relevat mai sus, potrivit

art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile de tipul celui din

speță, Consiliul General al Municipiului București poate fi reprezentat de

președintele consiliului sau de primar.

Din coroborarea prevederilor legale

menționate rezultă, așadar, că, în litigiile care pun în discuție dreptul de

proprietate asupra bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al

statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului

București, acest organ al administrației publice locale, ca organ deliberativ

și respectiv Municipiul București, ca autoritate executivă, are calitate

procesuală pasivă.

Cum reclamantul a chemat în judecată

pe pârâtul Consiliul General al Municipiului București, în raport de care

instanța de apel a stabilit obligația de restituire a imobilului, se constată

că acest pârât are calitate procesuală pasivă.

Acesta este motivul pentru care

recursul declarat în cauză, dovedit ca nefondat, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiat, recursul

declarat de Consiliul General al Municipiului București împotriva deciziei nr.

227/A din 14 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.