ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4289/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

notificarea din 21 iunie 2001 petenta F.R. a solicitat RA L. în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a apartamentelor situate

la parter, etajul 2 și anexe din imobilul situat în București, împreună cu cota

parte din teren aferentă în suprafață totală de 672 mp.

Prin decizia nr. 42 din 23 august

2001 RA L. a respins cererea de restituire deoarece imobilul solicitat face

parte din proiectul hotărârii de guvern privind imobilele ce nu pot fi

retrocedate în natură conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1412 din 23

septembrie 2002 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins

contestația formulată de petenta F.R. reținând, în esență că imobilul a trecut

în proprietatea statului cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950,

statul având un titlu valabil, motiv pentru care nu sunt incidente dispozițiile

art. 1 din Legea nr. 10/2001, obiectul cererii nefiind un imobil care să fi

fost preluat în mod abuziv de către stat.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 140 din 25 martie 2003 a admis apelul

formulat de petenta F.R. împotriva sentinței civile nr. 1412 din 23 septembrie

2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care a admis-o în tot

în sensul că a admis contestația, a anulat decizia nr. 42 din 23 august 2001

emisă de RA L. și a obligat pe intimată să restituie în natură apartamentul nr.

1 parter, apartamentele nr. 3 și 4 etaj 2, garajul și anexe din imobilul situat

în București, sector 3, împreună cu cota parte din teren aferentă, din

suprafața de 672 mp teren.

S-a reținut că petenta și-a dovedit

calitatea procesuală activă de proprietară a imobilului în litigiu precum și că

au fost greșit aplicate dispozițiile Decretului nr. 92/1950 întrucât aceasta,

casnică, era exceptată de la naționalizare potrivit art. II din acest normativ.

Cum trecerea bunului în proprietatea

statului s-a făcut abuziv, s-a arătat, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din

Legea nr. 10/2001 și art. 2 din H.G. nr. 614/2001 cu consecința restituirii în

natură a bunului.

Împotriva deciziei civile nr. 140

din 25 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat

recurs RA APPS (anterior RA L.) solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și susținând în esență că: 1. petenta nu a solicitat, potrivit

art. 47 din Legea nr. 10/2001 suspendarea acțiunii în revendicare de drept

comun aflată pe rol; 2. valabilitatea titlului studiului nu poate fi analizată

în prezenta cauză ci pe calea dreptului comun.

Curtea urmează să respingă recursul

ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 245 din 26

august 2003 RA APPS a dispus restituirea în natură către petenta F.R. a

imobilului situat în București, compus din apartamentele situate la parter și

etajul 2, garaj și anexe.

RA APPS a reținut că petenta are calitate

de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 precum și că imobilul face obiectul art. 2 lit. e) și h)

din același act normativ.

Instanța de apel a reținut corect

față de caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat că se impune

restituirea acestuia în natură, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Solicitarea suspendării judecății

acțiunilor în curs de judecată potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

reprezintă pentru persoana îndreptățită un drept de opțiune iar nu o obligație.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de RA APPS

împotriva deciziei civile nr. 140 din 25 martie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2004.