ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Argeș al

Curții de Conturi a dispus prin sentința nr. 5 din 7 februarie 2002, admiterea

contestației formulate de F.A. și anularea ca tardivă, a deciziei de imputare

nr. 377 din 26 aprilie 2001, privind suma de 2.182.071 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța Curții de Conturi a reținut că decizia de imputare a fost emisă cu

depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin. (2) C. muncii,

sentința invocată drept temei, cu nr. 13 din 14 martie 2001, a Colegiului jurisdicțional

Argeș, referindu-se expres la contestatorul F.A., ca având vreo culpă în

producerea pagubei.

Prin decizia nr. 204 din 10 mai

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional formulat de S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești.

S-a reținut că emiterea deciziei de

imputare s-a făcut în baza unui temei legal, Decretul nr. 63/1961, care nu are

aplicabilitate în cauză, întrucât prin sentința nr. 13 din 14 martie 2001 nu

s-a reținut răspunderea materială a contestatorului, aceasta fiind nominalizată

ca fiind în culpă, pentru un prejudiciu de 2.182.071 lei, doar în raportul de

expertiză contabilă.

Împotriva deciziei a declarat recurs

S.N.P. P. SA București, sucursala A. Pitești, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, recurenta a învederat că

temeiul legal al deciziei de imputare l-au constituit dispozițiile art. 1 alin.

(1) din Decretul nr. 63/1961, potrivit cărora în cazul când prin hotărârea

definitivă a unui organ de jurisdicție se constată că paguba, ce urmează a se

recupera în condițiile Codului muncii, este mai mare decât cea imputată ori că

nu a fost produsă de persoana căreia i s-a imputat, se vor lua măsuri de

recuperare a pagubei de la persoana care a provocat prejudiciul, prin emiterea

unei decizii de imputare, în termen de 60 de zile de la data când a luat

cunoștință de hotărârea definitivă.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Astfel, inițial, prin decizia nr. 1 din

20 ianuarie 1999, recurenta a imputat unui număr de 5 salariați, printre care

nu s-a aflat și contestatorul F.A., suma de 120.795.465 lei. Prin sentința nr.

13 din 14 martie 2001, Colegiul jurisdicțional Argeș, analizând probele

administrate, inclusiv expertiza contabilă, a reținut că prejudiciul cert este

în valoare de numai 18.958.045 lei, ce urmează a fi suportat de cele 5

persoane, față de care s-a emis decizia de imputare nr. 1/1999.

Deși a stabilit că această decizie

de imputare urmează a fi menținută parțial, pentru 18.958.045 lei, la

repartizarea pagubei între cei 5 contestatori, instanța de conturi a omis a se

pronunța asupra răspunderii materiale, pentru 3.173.576 lei.

În aceste condiții, secția

jurisdicțională a reținut în mod justificat că recurenta trebuia să-și exercite

dreptul de recurs jurisdicțional și recurs, și nu să emită o nouă decizie de

imputare pentru suma ce nu se regăsește în sentința nr. 13/2001, nefiind

aplicabile prevederile Decretului nr. 63/1961

Întrucât nu s-au administrat probe

suplimentare, din care să rezulte că F.A. s-ar face vinovat de lipsa în

gestiune a 2.182.071 lei, instanțele Curții de conturi au dispus în mod

întemeiat, anularea deciziei de imputare.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile

declarate Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României și de

S.N.P. P. SA, sucursala A. Pitești, județul Argeș, împotriva deciziei nr. 204

din 10 mai 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 ianuarie 2003.