ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de P.A. împotriva sentinței civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Cluj

– Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal au lipsit atât

recurenta-reclamantă P.A., cât și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Procedura completă.

S-a referit că recurenta a solicitat, în

scris, soluționarea cauzei în absența sa, conform prevederilor art.242 alin.2

din Codul de procedură civilă.

Constatând recursul în stare de judecată,

Curtea a reținut-o spre soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27

martie 2003 reclamanta P.A. a solicitat anularea parțială a hotărârii nr.148

din 24 mai 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care i s-a

recunoscut calitatea de refugiat pentru perioada 12 martie 1941 – 6 martie 1945

acordându-i-se  drepturile bănești corespunzătoare începând cu data de 1 mai

2002.

În motivarea cererii s-a arătat că

drepturile trebuiau acordate de la data  de 16 iulie 2001.

Prin sentința civilă nr.530/2003 a Curții

de Apel Cluj – Secția comercială și contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca tardivă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta arătând că a solicitat pârâtei în nenumărate rânduri să-i fie

acordate drepturile de la data de 16 iulie 2001 însă nu a primit decât

răspunsul – adresa nr.1425 din 19 martie 2001, act pe care susține că l-a

contestat în prezenta cauză. Aceeași precizare o face recurenta și la fila 11

din dosar.

Verificând cauza în funcție de recursul

formulat, Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Din cuprinsul cererii introductive de

instanță rezultă cert că reclamanta  dorește acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr.189/2000 începând cu data de 16 iulie 2001. Acest lucru nu este

posibil decât prin modificarea actului prin care au fost acordate drepturile

bănești, modificare referitoare la data de  la care au fost acordate.

Cum actul – hotărârea nr.148 din 24 mai

2002 – a fost comunicat recurentei la data de 7 iunie 2002, conform dovezilor

de la filele 25-27 dosar fond, acțiunea formulată la data de  27 martie 2003

este tardivă, depusă peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art.7 din

Legea nr.189/2000 cu referire la Legea nr.29/1990.

Precizarea recurentei făcută în cererea

de recurs, precum și la fila 11 din dosar, în sensul că a atacat actul nr.1425

din 19 martie 2003, nu poate fi primită.

Actul respectiv este un răspuns al

intimatei la o petiție a recurentei din data de 9 ianuarie 2003, corespondență

purtată în legătură cu hotărârea nr.148/2002. Această comunicare nu reprezintă

un act administrativ de autoritate și nu poate fi atacat pe calea

contenciosului administrativ.

De altfel, precizarea recurentei a fost

făcută în scopul demonstrării faptului că acțiunea a fost formulată în termen

legal. Susținerea este „pro causa” și pentru considerentele expuse  nu poate fi

primită.

Pe cale de consecință, recursul va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de P.A.

împotriva sentinței civile nr.530 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2004.