ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 52/2003

R O M Â N I A

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I A NR. 52 DOSAR NR. 1715 / 2002 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Z.A.împotriva deciziei nr. 13/A din 13 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Z.A., intimații-pârâți Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., S.C. “T.” S.A. și S.C. FVK “R.” SRL, ambele prin consilier juridic Ș.C., lipsind intimații-pârâți Primăria Băile “T.” și Rusu Ioan. Procedura completă. Recurentul-reclamant Z.A.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Având cuvântul pe rând, consilierii juridici V.C.S. și Ș.C., precum și reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2738/1996, reclamantul Z.A.a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. “T.” S.A. suspendarea vânzării la licitație a imobilului situat în “T.” Băi, str. Oltului nr. 82 și să se constate că imobilul respectiv a fost naționalizat în mod legal în baza Decretului nr. 92/1950. La data de 15 august 1996, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că, alături de pârâta S.C. “T.” S.A. Băile “T.”, a mai chemat în judecată Primăria Băile “T.”, pe R.I.și S.C. “R.”, solicitând să se constate nulitatea absolută a naționalizării imobilului, să se constate nulitatea transmiterii dreptului de proprietate în favoarea pârâților S.C.

“T.” S.A., R.I.și S.C. “R.” și să se facă cuvenitele mențiuni în C.F. prin înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu titlu de rectificare și moștenire. Prin sentința civilă nr.1007 din 27 aprilie 1999, Judecătoria Miercurea Ciuc a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competența de soluționare a cauzei, întrucât valoarea imobilului depășește 150.000.000 lei. La data de 7 martie 2000 pârâta S.C. FVK “R.” Brașov a depus la dosar cerere reconvențională solicitând ca, în cazul în care se va dispune restituirea în natură a imobilului, să se constate dreptul său de retenție asupra acelei construcții până când reclamantul îi va restitui suma de 296.464.000 lei, corelată cu rata inflației la data plății.

Prin sentința civilă nr. 378 din 11 mai 2000, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamant, așa cum a fost precizată și modificată și a respins cererea reconvențională constatând că a fost tardiv depusă. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri S.C. FVK “R.” Brașov, R.I.și S.C. “T.” S.A. Băile “T.”, care au fost admise, prin decizia civilă nr. 1/A din 18.01.2001. Hotărârea atacată a fost desființată integral și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât tribunalul a respins ca tardivă cererea reconvențională, în loc să procedeze în sensul art. 135 C.proc.civ., respectiv să o judece separat dacă numai cererea principală era în stare de judecată și părțile nu consimțeau să fie judecate împreună.

Rejudecând cauza, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1973 din 28 noiembrie 2001, a respins acțiunea reclamantului și, de asemenea, a respins cererea reconvențională a pârâtei S.C. FVK “R.” SRL. S-a reținut, în esență, că reclamantul trebuia să urmeze calea Legii 112/1995 sau a Legii 10/2001, însă, nu poate solicita restituirea imobilului pe calea acțiunii în revendicare, nedovedind că în momentul naționalizării antecesorul său intra în categoria persoanelor exceptate de la prevederile Decretului nr. 92/1950, cu atât mai mult cu cât evidențele statistice relevă că imobilul cu 8 camere era destinat închirierii pentru activități turistice. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, invocând, în principal, reaua credință a cumpărătorilor R.I.și S.C.

FVK “R.” SRL Brașov, precum și faptul că vânzătoarea S.C. “T.” S.A. Băile “T.” avea cunoștință că imobilul a fost solicitat imediat după anul 1990 de firma de turism S.C. “ Z.T.”Cluj aparținând reclamantului. Prin decizia nr. 13/A din 13 martie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția civilă a respins apelul ca nefondat. Instanța de apel a reținut că imobilul în litigiu nu intră în categoria caselor de locuit, cu destinația de locuință, că a intrat în mod legal în patrimoniul S.C. “T.” S.A. Băile “T.”, cumpărătorii, în speță, fiind de bună credință. S-a mai reținut că reclamantul are posibilitatea valorificării pretențiilor sale în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.proc.civ., invocând, în principal, că nu s-a cercetat fondul cauzei, greșita reținere a faptului că autorii reclamantului nu erau exceptați de la naționalizare și motivarea contradictorie a hotărârii. Recursul este fondat. Într-adevăr, motivarea deciziei curții de apel se bazează pe argumente contradictorii. Astfel, pe de o parte se reține că imobilul în litigiu nu intră în categoria caselor de locuit, iar pe de altă parte se face referire la greșita aplicare a Decretului nr. 92/1950. După ce se menționează că, „în ceea ce privește restituirea în natură solicitată în baza Legii 10/2001 cu invocarea art. 46 pct. 2, nu-și găsește aplicarea”, se arată că, „având în vedere situația juridică a imobilului, reclamantul are posibilitatea valorificării pretențiilor sale în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.

De altfel, astfel de argumente contradictorii reține și instanța de fond. Totodată, nu este clarificată situația de fapt, respectiv calitatea de unic moștenitor al reclamantului. Toate acestea impun admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă. Cum, în cauză, nu s-a efectuat o expertiză de evaluare a imobilului, în raport cu dispozițiile art. 725 alin. (2) C.proc.civ., raportat la art. 1 alin. 1 din același cod, instanța competentă să judece în primă instanță este Judecătoria Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Z.A.împotriva deciziei nr. 13/A din 13 martie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 1973 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Harghita și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc, ca instanță de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.