ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții S.A.și

S.E.împotriva încheierii din 11 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș în dosarul nr.787/C/2002.

La apelul

nominal  au lipsit părțile.

Procedura

completă.

Recurenții au

solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsa lor (fila 5).

Intimata-reclamantă

L.I.a formulat și depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, prin care a

solicitat menținerea încheierii de suspendare a judecății atacată în speță. A

precizat în scris că solicită judecarea cauzei în lipsă (fila 21).

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 5421 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgu Mureș a fost respinsă

acțiunea formulată de L.I.în contradictoriu cu S.C.”L.”SA și S.A.și S.E.având

ca obiect constatarea nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare nr.

116/1996 privind apartamentul 1 din imobilul situat în Târgu Mureș, str. Lupeni

nr. 8, precum și radierea acestei intabulări din cartea funciară.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în adevăr apartamentul în litigiu

a aparținut autorilor reclamantei C.C. și V., de la care a fost naționalizat

prin Decretul 92/1950. La 10 decembrie 1996, apartamentul a fost înstrăinat

chiriașilor pârâți, contractul fiind perfect valabil în raport și cu

prevederile art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001.

Împotriva

acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel,  ce a fost admis prin decizia

civilă nr. 138 din 1 martie 1001 a Tribunalului Mureș – Secția Civilă, fiind

schimbată în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost

formulată. S-a avut în vedere că anterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare, fosta proprietară solicitase restituirea în natură a

apartamentului, situație în care buna-credință a dobânditorilor este

înlăturată.

S.C. „L.” SA,

precum și pârâții S.A.și S.E.au declarat recurs la Curtea de Apel Târgu Mureș

împotriva acestei decizii, criticând-o ca nelegală și netemeinică în condițiile

art. 304 pct. 9 și 10 C.proc.civ. susținând în esență că actul a cărui anulare

s-a solicitat a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 sub

imperiul căreia foștii proprietari puteau cere retrocedarea locuințelor, numai

în situația în care le ocupau în calitate de chiriași.

Prin

încheierea din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția Civilă,

s-a dispus suspendarea judecării recursurilor, în temeiul art. 244 pct. 1

C.proc.civ., până la soluționarea dosarului nr. 1919/2001 aflat pe rolul Curții

Supreme de Justiție – Secția civilă.

Pârâții

persoane fizice  au declarat recursul de față împotriva încheierii de

suspendare a judecății, solicitând casarea ei și reluarea judecății, întrucât

dosarul Curții Supreme de Justiție a fost suspendat anterior, anume la 11

octombrie 2002, astfel fiind nesocotite cerințele textului invocat.

Recursul este întemeiat,

urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Potrivit art.

244 pct. 1 C.proc.civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea

pricinii atârnă, în total sau în parte, de existența sau neexistența unui drept

care face obiectul unei alte judecăți.

În

conformitate cu alineatul ultim al aceluiași text, suspendarea astfel dispusă

va dăinui până când hotărârea formulată în pricina care a motivat suspendarea a

devenit irevocabilă.

Din examinarea

acestor prevederi legale, rezultă că se reglementează un caz de suspendare

legală facultativă, instanța având deplina libertate de apreciere, dar odată

luată măsura, nu se mai poate reveni asupra ei, căci dispozițiile aliniatului

ultim al art. 244 C.proc.civ. au un evident caracter imperativ, impunând ca starea

de suspendare să dureze până la pronunțarea hotărârii irevocabile în cealaltă

pricină.

În speță, s-a

dispus suspendarea judecății pricinii de față, până la soluționarea dosarului

nr.1919/2001 al Curții Supreme de Justiție, fără a se cunoaște, pentru că nu

s-au administrat probe în acest sens și a se avea în vedere că acest dosar

fusese suspendat la data de 11 octombrie 2002, în temeiul art. 47 pct. 1 din

Legea nr. 10/2001 la cererea reclamantei care a optat spre această soluție,

pentru a beneficia de efectele legii menționate în privința aceluiași imobil.

În această

situație, se constată că soluția adoptată este greșită, întrucât are în vedere

un litigiu care nu se afla pe rol, acesta fiind la rândul său suspendat

anterior, pentru a crea posibilitatea adoptării unor măsuri reparatorii la

cererea reclamantei în condițiile Legii nr. 10/2001. Dar, și această

soluționare a cererii, este dependentă de suspendarea litigiului judecătoresc

având același obiect, tocmai pentru a se evita luarea unor soluții diferite.

Menținerea

soluției recurate ar fi de natură să ducă la rămânerea în nelucrare, fără

termen și a cererii întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, nu numai a

litigiului de față.

Pe de altă

parte, admiterea recursului se impune și în raport cu legătura dintre cele două

litigii, întrucât, în condițiile prevederilor cuprinse în art. 46 alin. 2 din

Legea nr.10/2001 potrivit căruia actele juridice de înstrăinare, având ca

obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută,

în afară de cazul în care au fost încheiate cu bună credință, primul litigiu

invocat nu mai are înrâurire directă asupra celui de față.

Așa fiind, în

conformitate cu prevederile art. 313 C.proc.civ., recursul de față va fi admis,

în sensul casării deciziei de suspendare a judecății și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâții S.A.și S.E.împotriva încheierii din 11 octombrie

2002 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. 787/C/2002, pe care

o casează.

Trimite cauza

la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  26 mai  2003.