ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2151/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții S.A.și S.E.împotriva încheierii din 11 octombrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr.787/C/2002. La apelul nominal au lipsit părțile. Procedura completă. Recurenții au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsa lor (fila 5). Intimata-reclamantă L.I.a formulat și depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, prin care a solicitat menținerea încheierii de suspendare a judecății atacată în speță.

A precizat în scris că solicită judecarea cauzei în lipsă (fila 21). C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5421 din 4 octombrie 2001 a Judecătoriei Târgu Mureș a fost respinsă acțiunea formulată de L.I.în contradictoriu cu S.C.”L.”SA și S.A.și S.E.având ca obiect constatarea nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare nr. 116/1996 privind apartamentul 1 din imobilul situat în Târgu Mureș, str. Lupeni nr. 8, precum și radierea acestei intabulări din cartea funciară. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în adevăr apartamentul în litigiu a aparținut autorilor reclamantei C.C. și V., de la care a fost naționalizat prin Decretul 92/1950.

La 10 decembrie 1996, apartamentul a fost înstrăinat chiriașilor pârâți, contractul fiind perfect valabil în raport și cu prevederile art. 46 alin. 2 din Legea 10/2001. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, ce a fost admis prin decizia civilă nr. 138 din 1 martie 1001 a Tribunalului Mureș – Secția Civilă, fiind schimbată în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. S-a avut în vedere că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fosta proprietară solicitase restituirea în natură a apartamentului, situație în care buna-credință a dobânditorilor este înlăturată. S.C. „L.” SA, precum și pârâții S.A.și S.E.au declarat recurs la Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva acestei decizii, criticând-o ca nelegală și netemeinică în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C.proc.civ.

susținând în esență că actul a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 sub imperiul căreia foștii proprietari puteau cere retrocedarea locuințelor, numai în situația în care le ocupau în calitate de chiriași. Prin încheierea din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția Civilă, s-a dispus suspendarea judecării recursurilor, în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., până la soluționarea dosarului nr. 1919/2001 aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție – Secția civilă. Pârâții persoane fizice au declarat recursul de față împotriva încheierii de suspendare a judecății, solicitând casarea ei și reluarea judecății, întrucât dosarul Curții Supreme de Justiție a fost suspendat anterior, anume la 11 octombrie 2002, astfel fiind nesocotite cerințele textului invocat.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Potrivit art. 244 pct. 1 C.proc.civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în total sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. În conformitate cu alineatul ultim al aceluiași text, suspendarea astfel dispusă va dăinui până când hotărârea formulată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă. Din examinarea acestor prevederi legale, rezultă că se reglementează un caz de suspendare legală facultativă, instanța având deplina libertate de apreciere, dar odată luată măsura, nu se mai poate reveni asupra ei, căci dispozițiile aliniatului ultim al art. 244 C.proc.civ.

au un evident caracter imperativ, impunând ca starea de suspendare să dureze până la pronunțarea hotărârii irevocabile în cealaltă pricină. În speță, s-a dispus suspendarea judecății pricinii de față, până la soluționarea dosarului nr.1919/2001 al Curții Supreme de Justiție, fără a se cunoaște, pentru că nu s-au administrat probe în acest sens și a se avea în vedere că acest dosar fusese suspendat la data de 11 octombrie 2002, în temeiul art. 47 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 la cererea reclamantei care a optat spre această soluție, pentru a beneficia de efectele legii menționate în privința aceluiași imobil. În această situație, se constată că soluția adoptată este greșită, întrucât are în vedere un litigiu care nu se afla pe rol, acesta fiind la rândul său suspendat anterior, pentru a crea posibilitatea adoptării unor măsuri reparatorii la cererea reclamantei în condițiile Legii nr. 10/2001.

Dar, și această soluționare a cererii, este dependentă de suspendarea litigiului judecătoresc având același obiect, tocmai pentru a se evita luarea unor soluții diferite. Menținerea soluției recurate ar fi de natură să ducă la rămânerea în nelucrare, fără termen și a cererii întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001, nu numai a litigiului de față. Pe de altă parte, admiterea recursului se impune și în raport cu legătura dintre cele două litigii, întrucât, în condițiile prevederilor cuprinse în art. 46 alin. 2 din Legea nr.10/2001 potrivit căruia actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care au fost încheiate cu bună credință, primul litigiu invocat nu mai are înrâurire directă asupra celui de față.

Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 313 C.proc.civ., recursul de față va fi admis, în sensul casării deciziei de suspendare a judecății și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții S.A.și S.E.împotriva încheierii din 11 octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. 787/C/2002, pe care o casează. Trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.