ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2541/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Cluj nr. 13627 din 27 noiembrie 2002, reclamanta I.L.A. a solicitat

modificarea hotărârii nr. 1979 din 28 august 2002 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, Comisia pentru Soluționarea Contestațiilor la Legea

nr. 189/2000, în ceea ce privește data de acordare a drepturilor compensatorii

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- prin cererea înregistrată sub nr.

54018 din 20 martie 2001, a solicitat pârâtei să-i fie recunoscută calitatea de

beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât, în anul

1940, minoră fiind, a fost nevoită să se refugieze împreună cu părinții și

frații săi, din localitatea de domiciliu – Cluj, aflată sub ocupația armatei

maghiare, în afara zonei de ocupație, respectiv, în municipiul București;

- prin hotărârea nr. 1015 din 27

aprilie 2002, pârâta a respins cererea pe motivul că petenta nu se află în nici

una din situațiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000;

- la data de 24 mai 2002, ulterior

apariției H.G. nr. 127/2002, a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub

nr. 31784, revizuirea hotărârii inițiale, în sensul recunoașterii calității de

beneficiară a drepturilor arătate;

- pârâta, prin hotărârea nr. 1976

din 28 august 2002 a admis cererea și a acordat drepturile cuvenite pentru

perioada de refugiu de 4 ani și 5 luni, începând cu data de 1 iunie 2002, în

loc de 1 aprilie 2001, în raport cu data primei cereri adresată pârâtei;

- potrivit legii, drepturile

compensatorii se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii și cum

prima cerere a fost depusă la data de 20 martie 2001, acordarea drepturilor

trebuie să se facă începând cu data de 1 aprilie 2001, iar nu cu data de 1

iunie 2002, cum greșit a stabilit pârâta.

Prin încheierea nr. 5617/C/2002 din

12 decembrie 2002, Tribunalul Cluj a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând că, în cauză, sunt aplicabile

normele speciale de competență prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Considerându-se învestită cu

soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128 din 11 februarie

2003, a admis acțiunea reclamantei și a modificat hotărârea emisă de pârâtă, în

sensul că acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 se va face

începând cu data de 1 aprilie 2001.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că reclamanta a depus prima cerere privind stabilirea

calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data

de 20 martie 2001, iar art. 5 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prevede că în cazul cererilor aprobate de

comisia constituită în cadrul Casei Județene de Pensii, drepturile se acordă

începând cu luna următoare depunerii cererii.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenta a arătat următoarele:

- prima cerere formulată de

reclamantă la data de 20 martie 2001, privind recunoașterea calității de

beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost respinsă de

Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Cluj (competentă

la acea dată, cu soluționarea cererii), cu motivarea că petenta nu se

încadrează în situațiile prevăzute de actul normativ invocat, hotărârea de

respingere fiind confirmată și de sentința civilă nr. 310/2001 a Curții de Apel

Cluj, rămasă irevocabilă;

- ulterior apariției H.G. nr.

127/2002, reclamanta a depus la Casa Județeană de Pensii Cluj, cererea

înregistrată sub nr. 31784 din 24 mai 2002, prin care solicită acordarea

drepturilor, începând cu data depunerii cererii anterioare;

- Casa Județeană de Pensii Cluj,

prin hotărârea nr. 1979 din 28 august 2002, a acordat reclamantei drepturile

cuvenite în baza Legii nr. 189/2000, începând cu data de întâi a lunii

următoare, depunerii celei de a doua cereri, respectiv, cu 1 iunie 2002, în

considerentul că pentru perioada 1 aprilie 2001- 1 iunie 2002 există

autoritatea de lucru judecat, dată de sentința nr. 310/2001 a Curții de Apel

Cluj, actul administrativ individual atacat nefiind anulat de instanța de

contencios administrativ;

- la pronunțarea sentinței nr.

128/2003, instanța a judecat fondul cauzei, nesocotind existența unui act

administrativ individual, respectiv hotărârea nr. 1015/2001 a Direcției

Generale de Muncă și Solidaritate Socială, care încă nu a fost anulat.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după

cum se va arăta în continuare.

Excepția autorității de lucru

judecat invocată de recurentă nu este admisibilă, neexistând identitate de

obiect și de cauză între litigiul de față și litigiul soluționat prin sentința

civilă nr. 310 din 19 septembrie 2001.

Astfel, cauza ce a făcut obiectul

dosarului nr. 5324/2001, în care instanța de fond a pronunțat sentința civilă

nr. 310 din 19 septembrie 2001, se referă la acțiunea formulată de reclamantă

pentru anularea hotărârii nr. 1015 din 27 aprilie 2001 prin care pârâta a

refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Prin acțiunea ce face obiectul

prezentului litigiu, reclamanta a solicitat modificarea hotărârii nr. 1979 din

28 august 2002 emisă de pârâtă, doar în ceea ce privește data de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Susținerea recurentei, cum că actul

administrativ individual emis de pârâtă la data de 27 aprilie 2001, ar fi încă

în vigoare, existând în legătură cu acesta autoritatea de lucru judecat pentru

perioada 1 aprilie 2001 – 1 iunie 2002, nu poate fi primită, întrucât prin cea

de-a doua hotărâre, emisă la data de 28 august 2002, la cererea reclamantei,

s-a procedat în fapt la revizuirea primei hotărâri, în conformitate cu

prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, emițându-se o nouă hotărâre.

Din reglementarea art. 10 al Legii

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că revizuirea

hotărârii prin care a fost soluționată contestația, se poate face atât la

cererea petentului, cât și din inițiativa organului administrativ emitent.

În legătură cu cele două sentințe

ale instanței de fond, nu există identitate de cauză, întrucât atât la data

emiterii de către pârâtă a primei hotărâri (nr. 1015 din 27 aprilie 2001), cât

și la data pronunțării sentinței nr. 310 din 19 septembrie 2001, era în vigoare

textul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în forma sa inițială care se

referă la „persoana strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.

Ulterior, în anul 2002, prin H.G.

nr. 127/2002, a fost explicat înțelesul noțiunii de „persoană strămutată”, iar

prin Legea nr. 849/2002 a fost modificat art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

în sensul că de drepturile compensatorii prevăzute de lege beneficiază și

persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Revizuindu-și prima hotărâre, pârâta

trebuia să stabilească data de acordare a drepturilor compensatorii în raport

cu data cererii inițiale a reclamantei, respectiv data de 20 martie 2001, așa

cum în mod corect a stabilit instanța de fond care a acordat beneficiul acestor

drepturi începând cu luna următoare depunerii cererii inițiale.

Pentru considerentele expuse și în

conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

în cauză va fi respins, iar sentința instanței de fond va fi menținută ca

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 128 din 11 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 iunie 2003.