ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, la data de 18 septembrie 2002, reclamanta SC S.M. SRL a chemat în judecată Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând anularea deciziei nr. 73 din 18 septembrie 2002, act prin care pârâtul a retras Certificatul de înregistrare în Registrul Național al Fonogramelor nr. 01720 m seria A 2202403, pentru desfășurarea activității de comercializare de fonograme. În motivarea acțiunii a susținut că urmare a două procese-verbale, seria P.J. 0000010 și P.Y. 0000009 din 16 iulie 2002 prin care au fost aplicate sancțiuni contravenționale în plata a câte 100.000.000 lei amendă pentru comercializare de fonograme pirat, s-a emis și decizia nr. 73 din 18 iulie 2002 prin care s-a dispus retragerea certificatului de înregistrare pentru desfășurarea activității de comercializare de fonograme.

În ședința din 14 noiembrie 2002, instanța de contencios administrativ sesizată a dispus suspendarea judecării acțiunii constatând că pe rolul Judecătoriei Constanța se află dosarele 13973 și 13976/2002, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri din 14 noiembrie 2002 prin care Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a suspendat cauza, a declarat recurs reclamanta, susținând că motivul prevăzut de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., nu subzistă, soluționarea cauzei de contencios administrativ urmând a se face independent de soluționarea celor două dosare de la Judecătoria Constanța, temeiul sancțiunii prevăzute de decizia nr. 73/2002 fiind altul decât cel din procesele-verbale prin care au fost aplicate sancțiunile de câte 100.000.000 lei amendă.

A mai criticat încheierea de suspendare reclamanta și pe motivul că instanța nu i-a comunicat cererea de suspendare formulată de pârât. Recursul este nefondat. Temeiul juridic al măsurii administrative dispuse prin decizia nr. 73/2002 îl reprezintă art. 8 alin. (6) din O.G. nr. 45/2000, aprobată prin Legea nr. 624/2001, la bază fiind constatarea săvârșirii faptelor prevăzute în alin. (1), adică contravențiile constatate prin cele două procese-verbale. Aceste procese-verbale, la rândul lor, au fost contestate de reclamantă, dovada fiind făcută în acest sens cu certificatul de la fila 39 și 40 din dosar, în care se face cunoscut că pe rolul Judecătoriei Constanța se află înregistrate dosarele cu nr. 13973 și 13976/2002, având ca obiect plângerile reclamantei împotriva celor două procese-verbale Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în total sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Textul reglementează unul din cazurile suspendării legale facultative și se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influență hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție. Pentru ca textul să aibă aplicare, este, deci, necesar ca chestiunea de a cărei dezlegări depinde soluția din proces, să facă obiectul unei alte judecăți, adică să fie pendinte. Această dovadă este realizată și instanța de fond, corect, a aplicat prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., iar pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva încheierii din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr. 1342/CA/2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.