ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, la data de 18 septembrie

2002, reclamanta SC S.M. SRL a chemat în judecată Oficiul Român pentru

Drepturile de Autor, solicitând anularea deciziei nr. 73 din 18 septembrie 2002,

act prin care pârâtul a retras Certificatul de înregistrare în Registrul

Național al Fonogramelor nr. 01720 m seria A 2202403, pentru desfășurarea

activității de comercializare de fonograme.

În motivarea acțiunii a susținut că

urmare a două procese-verbale, seria P.J. 0000010 și P.Y. 0000009 din 16 iulie

2002 prin care au fost aplicate sancțiuni contravenționale în plata a câte

100.000.000 lei amendă pentru comercializare de fonograme pirat, s-a emis și

decizia nr. 73 din 18 iulie 2002 prin care s-a dispus retragerea certificatului

de înregistrare pentru desfășurarea activității de comercializare de fonograme.

În ședința din 14 noiembrie 2002,

instanța de contencios administrativ sesizată a dispus suspendarea judecării

acțiunii constatând că pe rolul Judecătoriei Constanța se află dosarele 13973

și 13976/2002, în conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri din 14

noiembrie 2002 prin care Curtea de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ, a suspendat cauza, a declarat recurs reclamanta, susținând că

motivul prevăzut de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., nu subzistă, soluționarea

cauzei de contencios administrativ urmând a se face independent de soluționarea

celor două dosare de la Judecătoria Constanța, temeiul sancțiunii prevăzute de

decizia nr. 73/2002 fiind altul decât cel din procesele-verbale prin care au

fost aplicate sancțiunile de câte 100.000.000 lei amendă. A mai criticat

încheierea de suspendare reclamanta și pe motivul că instanța nu i-a comunicat

cererea de suspendare formulată de pârât.

Recursul este nefondat.

Temeiul juridic al măsurii

administrative dispuse prin decizia nr. 73/2002 îl reprezintă art. 8 alin. (6)

din O.G. nr. 45/2000, aprobată prin Legea nr. 624/2001, la bază fiind constatarea

săvârșirii faptelor prevăzute în alin. (1), adică contravențiile constatate

prin cele două procese-verbale.

Aceste procese-verbale, la rândul

lor, au fost contestate de reclamantă, dovada fiind făcută în acest sens cu

certificatul de la fila 39 și 40 din dosar, în care se face cunoscut că pe

rolul Judecătoriei Constanța se află înregistrate dosarele cu nr. 13973 și

13976/2002, având ca obiect plângerile reclamantei împotriva celor două

procese-verbale

Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în

total sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul

altei judecăți. Textul reglementează unul din cazurile suspendării legale

facultative și se referă la chestiunile prealabile, care pot avea o influență

hotărâtoare asupra dreptului dedus în justiție.

Pentru ca textul să aibă aplicare,

este, deci, necesar ca chestiunea de a cărei dezlegări depinde soluția din

proces, să facă obiectul unei alte judecăți, adică să fie pendinte.

Această dovadă este realizată și

instanța de fond, corect, a aplicat prevederile art. 244 alin. (1) C. proc.

civ., iar pe cale de consecință, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva încheierii din 14 noiembrie

2002 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, pronunțată

în dosarul nr. 1342/CA/2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.