ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1863/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții RA – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.373 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă RA – APPS București prin consilier juridic M.S., recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic A.L., intimatele-reclamante G.L.și S.A.P.prin avocat I.D., lipsind intimatul-pârât Guvernul României. Procedura completă. Recurentele au solicitat amânarea judecării cauzei pentru a li se comunica întâmpinarea depusă de intimatele-reclamante. Curtea a respins cererea de amânare și a pus în discuție aspectul inadmisibilității recursului.

Consilierii juridici din partea recurenților au pus concluzii în sensul respingerii excepției invocate din oficiu de Curte și au solicitat admiterea recursurilor. Avocat I.D. a cerut admiterea excepției și respingerea recursurilor ca inadmisibile. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2001, reclamantele G.L.L.și G.S.A.P.au chemat în judecată pe pârâții Regia Autonomă „L.”, Guvernul României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 83/2001 prin care Regia Autonomă L. a respins cererea reclamantelor formulată în baza Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în str. Av.

Demetriade nr. 14 – sector 1, constatarea nevalabilității titlului statului de preluare a imobilului, restituirea în natură a acestuia sau, în subsidiar, obligarea Regiei Autonome L. de a face oferta de restituire prin echivalent. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorii lor L.G.și P.G., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.15113/24 octombrie 1945 privind suprafața de teren de 668 m.p. situat în București, str. Av. Demetriade nr.14 (fost 16) colț cu str. Emil Pangratti nr. 2, sector 1, iar construcția a fost edificată în temeiul autorizației de construire nr. 388/8 ianuarie 1946 fiind formată din subsol, parter, etaj și mansardă, la care a fost alăturat terenul de 44,05 m.p.

cumpărat cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 4360 din 5 februarie 1947. Se precizează că în anul 1950, imobilul teren și construcții a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950 la poziția 2991. Tribunalul București – Secția a V – a Civilă și de Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr. 44 din 25 ianuarie 2002, a respins acțiunea în baza excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantelor. Instanța a reținut că reclamantele nu au depus actele de stare civilă care să confirme relațiile de afinitate și de rudenie cu G.P., proprietarul imobilului și că atestatul depus la dosar care menționează calitatea acestora de succesoare ale defunctului G.P. nu se poate substitui unui certificat de moștenitor, fiind eliberat cu încălcarea art. 700 C.civ., la 17 ani după data decesului, astfel încât reclamantele nu au făcut dovada că au acceptat moștenirea în termenul legal de 6 luni.

Curtea de Apel București – secția a IV – a civilă – prin decizia civilă nr. 373 din 14 octombrie 2002 a admis apelul declarat de apelantele G.L.și S.A.P.și anulând sentința apelată, a reținut cauza pentru judecarea fondului, cu motivarea că reclamantele au calitate procesuală activă, care decurge pentru S.A.P.din succesiunea autorului său G.P., iar calitatea procesuală activă a apelantei G.L.este confirmată de titlurile de proprietate depuse la dosar în baza cărora a fost dobândit imobilul în litigiu, în timpul căsătoriei cu defunctul. Împotriva acestei decizii pârâții, RA APPS și Ministerul Finanțelor Publice au declarat recurs stăruind în respingerea acțiunii ca fiind introdusă de persoane fără calitate pe de o parte și pe de altă parte, reclamantele nu au făcut dovada acceptării moștenirii în termenul legal de 6 luni conform prevederilor art. 700 C.civ.

Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 297 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă. Rezultă că instanța de apel se pronunță asupra apelului și asupra fondului, printr-o singură decizie. În temeiul art. 299 C.proc.civ. și a principiului unicității căilor de atac această hotărâre este susceptibilă de recurs, în mod exclusiv. În ipoteza în care instanța de apel pronunță două decizii, prima asupra apelului, iar a doua asupra fondului, dreptul de recurs nu poate fi exercitat decât o singură dată și anume asupra hotărârii definitive privind fondul.

Contrar, prin a admite că este deschisă calea recursului și împotriva deciziei (de anulare) pronunțate asupra apelului, s-ar încălca principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Nu mai puțin, s-ar înfrânge rațiunea modificării, prin O.U. G. nr. 138/2000, a textului art. 297 alin. 1 C.proc.civ. și anume asigurarea judecării litigiilor cu celeritate, în timp rezonabil. Practic, modificarea enunțată înlătură soluția trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță și obligă instanța de apel să judece cauza în fond. Or, exercitarea separată a dreptului de recurs împotriva soluției (de anulare) asupra apelului, ar face loc unei tergiversări, prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanță, cu posibilitatea suspendării judecății apelului, ca urmare a exercitării recursului și trimiterii dosarului la instanța de recurs.

De aceea, în absența unei norme procedurale exprese, cu caracter derogator, pe temeiul arătat al unicității dreptului de a folosi o cale de atac, ca regulă de exercitare, se impune concluzia că hotărârea dată asupra apelului poate fi recurată odată cu hotărârea definitivă (asupra fondului) singura care dezinvestește instanța de apel. În consecință, se impune respingerea recursului, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și RA Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat București, împotriva deciziei nr. 373 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV – a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2003.