ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.C. a chemat în judecată pe
pârâtele Prefectura județului Galați și S.C. P. Galați, pentru ca, prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligate a-i acorda măsuri reparatorii, în
echivalent, pentru moara situată în comuna Braniștea, județul Galați, acțiune
întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentința nr. 182 din 22 martie 2002,
pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, a fost respinsă acțiunea, ca
tardiv formulată, reținându-se că reclamantul a primit decizia pârâtei S.C. P.
S.A. Galați la data de 23 iunie 2001, iar acțiunea a fost înregistrată la data
de 14 februarie 2002, după expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut în
art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței
tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 56 din 13 septembrie
2002, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat
recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc.
civ. și susținând, în esență, că în absența unei oferte din partea deținătoarei
bunului imobil, termenul de prescripție al dreptului la acțiune nu putea începe
să curgă.
Recursul este fondată, pentru considerentele ce
vor urma.
Prin decizia nr. 43 din 19 iunie 2001, pârâta
S.C. P. S.A. Galați a soluționat notificarea reclamantului, înregistrată sub
nr. 413/23 aprilie 2001, în sensul că, întrucât moara a fost vândută legal nu
este posibilă restituirea ei în natură, decizie comunicată reclamantului la
data de 23 iunie 2001.
Conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul
imobilului este obligat, ca prin decizie sau dispoziție motivată să-i facă
persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare
valorii imobilului, iar potrivit alin. (7) al aceluiași articol, dacă oferta
este refuzată, decizia poate fi atacată în justiție de către persoana
îndreptățită, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Cum în prezenta cauză, pârâta deținătoare a
imobilului nu i-a făcut reclamantului o ofertă de restituire prin echivalent,
ci doar s-a limitat la a decide că imobilul nu poate fi restituit în natură,
termenul de 30 de zile nu a început să curgă.
Așa fiind se constată că, în mod greșit au
stabilit instanțele că acțiunea a fost tardiv formulată.
În consecință, recursul urmează a fi admis,
conform art. 313 din C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi trimisă
cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul D.C.
Casează decizia nr. 56 din 13
septembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, precum și sentința nr. 182
din 22 martie 2002 a Tribunalului Galați, secția civilă, și trimite cauza spre
rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2003.