ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 13 din 2 aprilie 2001, Colegiul jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis actul de sesizare al Procurorului financiar și a dispus obligarea pârâților la despăgubiri civile, constând în T.V.A. neachitat, cu majorările de întârziere aferente. S-a reținut că întrucât Administrația Piețelor Sibiu a închiriat în anul 2000, 46 de chioșcuri, 26 boxe și 250 mese, pentru care a încheiat contracte, a emis facturi și a încasat chirii, devenind plătitoare de T.V.A. Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 351 din 29 iunie 2001, a respins recursurile jurisdicționale declarate de Direcția Administrația Piețelor Sibiu și de A.S.

și G.D. Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția Administrația Piețelor Sibiu, A.S., directorul acestei unități și G.D., contabil-șef, susținând, în esență, că prevederile art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, nu le sunt aplicabile, întrucât textul prevede expres că nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. „instituțiile publice”, pentru activitățile lor administrative, că unitatea nu are personalitate juridică, funcționând ca serviciu în cadrul primăriei. Recursurile sunt nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000: „nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A., operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de instituțiile publice pentru activitățile lor administrative, educative, de apărare, de ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive”.

Din actele dosarului rezultă că Administrația Piețelor Sibiu are autonomie economică și financiară, având cont fiscal, cont deschis la trezorerie și întocmește buget propriu de venituri și cheltuieli. De asemenea, unitatea calculează, înregistrează și achită în nume propriu celelalte obligații fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale și bugetelor fondurilor speciale. Rezultă, deci, că activitatea de închiriere a respectivelor bunuri este o operațiune economică, ce intră în sfera de aplicare a T.V.A., astfel că în mod corect instanțele Curții de Conturi au apreciat că unitatea datorează T.V.A. pentru sumele încasate cu titlu de chirii în anul 2000, din închirierea spațiilor proprii.

Așa fiind, recursurile declarate de părți se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Administrația Piețelor Sibiu și A.S. și G.D., împotriva deciziei nr. 351 din 29 iunie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.