ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 13 din 2 aprilie

2001, Colegiul jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis actul de

sesizare al Procurorului financiar și a dispus obligarea pârâților la

despăgubiri civile, constând în T.V.A. neachitat, cu majorările de întârziere

aferente.

S-a reținut că întrucât

Administrația Piețelor Sibiu a închiriat în anul 2000, 46 de chioșcuri, 26 boxe

și 250 mese, pentru care a încheiat contracte, a emis facturi și a încasat

chirii, devenind plătitoare de T.V.A.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 351 din 29 iunie 2001, a respins recursurile

jurisdicționale declarate de Direcția Administrația Piețelor Sibiu și de A.S.

și G.D.

Împotriva acestei ultime hotărâri au

declarat recurs pârâții Direcția Administrația Piețelor Sibiu, A.S., directorul

acestei unități și G.D., contabil-șef, susținând, în esență, că prevederile

art. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 17/2000, nu le sunt aplicabile, întrucât textul

prevede expres că nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. „instituțiile

publice”, pentru activitățile lor administrative, că unitatea nu are

personalitate juridică, funcționând ca serviciu în cadrul primăriei.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit.

d) din O.U.G. nr. 17/2000: „nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A.,

operațiunile privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de

instituțiile publice pentru activitățile lor administrative, educative, de

apărare, de ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive”.

Din actele dosarului rezultă că

Administrația Piețelor Sibiu are autonomie economică și financiară, având cont

fiscal, cont deschis la trezorerie și întocmește buget propriu de venituri și

cheltuieli. De asemenea, unitatea calculează, înregistrează și achită în nume propriu

celelalte obligații fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale și bugetelor fondurilor speciale.

Rezultă, deci, că activitatea de

închiriere a respectivelor bunuri este o operațiune economică, ce intră în

sfera de aplicare a T.V.A., astfel că în mod corect instanțele Curții de

Conturi au apreciat că unitatea datorează T.V.A. pentru sumele încasate cu

titlu de chirii în anul 2000, din închirierea spațiilor proprii.

Așa fiind, recursurile declarate de

părți se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Administrația Piețelor Sibiu și A.S. și G.D., împotriva deciziei nr.

351 din 29 iunie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca

nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2003.