ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 13 din 2 aprilie 2001,

Colegiul jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis actul de sesizare al

procurorului financiar și a dispus obligarea pârâților la despăgubiri civile

constând în T.V.A. neachitat, cu majorările de întârziere aferente.

S-a reținut că, întrucât Administrația Piețelor

Sibiu a închiriat în anul 2000, 46 de chioșcuri, 26 boxe și 250 mese, pentru

care a încheiat contracte, a emis facturi și a încasat chirii, devenind

plătitoare de T.V.A.

Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, prin

decizia nr. 351 din 29 iunie 2001 a respins recursurile jurisdicționale

declarate de Direcția Administrația Piețelor Sibiu și de A.S. și G.D.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat

recurs pârâții Direcția Administrația Piețelor Sibiu, A.S., directorul acestei

unități și G.D., contabil șef, susținând în esență că, prevederile art. 3 lit. d)

din O.U.G. nr. 17/2000 nu le sunt aplicabile, întrucât textul prevede expres că

nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. „instituțiile publice” pentru

activitățile lor administrative, că unitatea nu are personalitate juridică,

funcționând ca serviciu în cadrul primăriei.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d) din O.U.G.

nr. 17/2000: „nu sunt cuprinse în sfera de aplicare a T.V.A., operațiunile

privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate de instituțiile

publice pentru activitățile lor administrative, educative, de apărare, de

ordine publică, siguranța statului, culturale și sportive”.

Din actele dosarului rezultă că Administrația

Piețelor Sibiu are autonomie economică și financiară, având cont fiscal, cont

deschis la trezorerie și întocmește buget propriu de venituri și cheltuieli. De

asemenea, unitatea calculează, înregistrează și achită în nume propriu

celelalte obligații fiscale datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale și bugetelor fondurilor speciale.

Rezultă deci că activitatea de închiriere a

respectivelor bunuri este o operațiune economică ce intră în sfera de aplicare

a T.V.A., astfel că în mod corect instanțele Curții de Conturi au apreciat că

unitatea datorează T.V.A. pentru sumele încasate cu titlu de chirii în anul

2000, din închirierea spațiilor proprii.

Așa fiind, recursurile declarate de părți se vor

respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

Direcția Administrația Piețelor Sibiu și A.S. și G.D., împotriva deciziei nr. 351

din 29 iunie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2003.