ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4290/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30

noiembrie 2001, reclamanta SC R. SRL Brașov a solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Controlului Fiscal Brașov,

anularea pct. 1 din Decizia nr. 1741 din 29 octombrie 2001 emisă de primul

pârât, admiterea contestației sale, împotriva procesului-verbal nr. 2455 din 12

iulie 2001 încheiat de organele de control ale Direcției de Control Fiscal

Brașov, pentru suma de 1.702.485.484 lei, anularea acestui act de control și

exonerarea sa de plata acestei sume, reprezentând T.V.A. și penalități

aferente, precum și obligarea celei de-a doua pârâte la restituirea acestei

sume.

În motivarea acțiunii, se arată că

în mod greșit organul de control a apreciat că nu poate beneficia de deducerea

T.V.A. pentru imobilul situat în Brașov, cumpărat de Primăria municipiului

Brașov, față de care reclamanta a avut calitatea de mandatar în contractul de

vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ ,prin sentința nr. 17/F din 18

februarie 2002, a respins acțiunea, apreciind că reclamanta era obligată să

justifice că bunul cumpărat este destinat nevoilor firmei și este proprietatea

acesteia, precum și destinația acestui bun.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta SC R. SRL Brașov, susținând în esență că a îndeplinit

cerințele art. 19 din O.U.G. nr. 17/2000, dovedind că prețul imobilului, de

7.400.000.000 lei, a fost achitat din vânzarea spațiilor comerciale, în

conformitate cu H.G. nr. 389/1996 și H.G. nr. 805/1998, iar T.V.A. de

1.406.000.000 lei, a fost achitată din fondurile proprii ale SC R. SRL.

Cu privire la corespunderea

imobilului, nevoilor firmei, se arată că acesta a fost achiziționat când era un

cămin de nefamiliști și transformat în locuințe sociale, ce urmează a fi

repartizate de Consiliul Local Brașov, persoanelor cu venituri mici sau altor

persoane defavorizate, SC R. administrând aceste imobile.

Recursul este fondat.

La data de 25 iulie 2000, sub nr.

856, între Primăria municipiului Brașov și SC

S.C.

SA s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a căminului de nefamiliști,

situat în Brașov.

Dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr.

17/2000 prevăd că „pentru efectuarea dreptului de deducere a T.V.A. eferentă

intrărilor, contribuabilii sunt obligați:

a) să justifice suma taxei, prin

documente întocmite conform legii, ca plătitori de T.V.A.;

b) să justifice că bunurile în cauză

sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia.

Prin sentința atacată se reține că

reclamanta nu a făcut dovada proprietății imobilului și că acesta ar corespunde

nevoilor firmei. În ce privește primul aspect, reclamanta-recurentă a menționat

că imobilul în cauză se află în proprietatea municipiului Brașov.

Un aspect care, însă, nu a fost

examinat de instanța de fond, îl reprezintă sursele de finanțare din care a

fost achiziționat acest imobil. Suma de 8.806.000.000 lei înscrisă pe factura

BVACA nr. 0360719, a fost plătită astfel: 7.400.000.000 lei au fost achitați

din vânzarea spațiilor comerciale în conformitate cu H.G. nr. 389/1996 și H.G.

nr. 805/1998, iar T.V.A. de 1.406.000.000 lei, a fost achitată din fondurile

proprii ale SC R. SRL.

Prima instanță a analizat

superficial raportul juridic generat de încheierea contractului de

vânzare-cumpărare arătat. Astfel, trebuie observat că plata prețului nu a fost

făcută de drept de SC R. SRL Brașov, ci doar în fapt, această societate plătind

SC S.C. SA, sumele obținute din vânzarea spațiilor comerciale, sume ce se fac

venit la bugetul local. În acest sens a fost depusă la dosarul cauzei, balanța

de verificare analitică pe luna decembrie 2000. Analizând această balanță,

rezultă că în contul nr. 118/06 au fost depozitate sumele obținute din vânzarea

spațiilor cu altă destinație, iar la nr. 118/07 au acumulate alte fonduri dep.

vz. SAD.

Toate aceste fonduri reprezintă

surse de finanțare din vânzarea spațiilor cu altă destinație și utilizate

pentru achiziționarea imobilelor situate în Brașov. Între aceste sume cumulate

și contravaloarea imobilului, de 8.806.000.000 lei, există o diferență care a

fost achitată din fondurile proprii ale SC R. SRL, diferență ce reprezintă

T.V.A. aferentă contractelor de vânzare-cumpărare.

În concluzie, prețul s-a plătit din

sumele cuvenite bugetului local. Deci cel care a plătit prețul este chiar

proprietarul bunului. SC R. SRL a efectuat în fapt plata, în calitate de

mandatar, aspect menționat în contractul de vânzare-cumpărare. În aceste

condiții, prin plata T.V.A. efectuată din fondurile proprii ale mandatarului,

s-a realizat o plată nedatorată, întrucât autoritățile administrative nu sunt

plătitoare de T.V.A.

Privitor la susținerea instanței de

fond potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada că bunurile sunt destinate

nevoilor firmei, se constată că și aceasta nu este fondată.

Prin Hotărârea Consiliului Local

Brașov, nr. 289/1998, s-a dispus reorganizarea R.A. R. Brașov în SC R. SRL

Brașov, asociatul unic al acesteia devenind Consiliul Local Brașov. Hotărârea a

stabilit obiectul de activitate al acestei societăți, în efectuarea de tranzacții

imobiliare, administrarea fondului locativ și a spațiilor cu altă destinație.

În aceste condiții,

imobilul cumpărat corespundea nevoilor firmei.

Având în vedere cele mai sus

arătate, se va admite recursul reclamantei, se va modifica sentința atacată și

în fond, se va admite acțiunea formulată de aceasta.

Se va anula pct. 1 din decizia nr.

1741/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal nr. 2455/2001

emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru suma de

1.702.485.484 lei, reprezentând T.V.A. și majorările de întârziere aferente.

Se va exonera reclamanta de plata

acestei sume, pe care pârâții vor fi obligați să i-o restituie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R. SRL, Brașov, împotriva sentinței civile nr. 17/F din 18

februarie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, admite acțiunea formulată de SC R. SRL Brașov.

Anulează pct. 1 din

decizia nr. 1741/2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesul-verbal nr.

2455 din 2001, emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, pentru

suma de 1.702.485.484 lei reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere

aferente.

Exonerează reclamanta de plata

acestei sume și obligă pârâții să restituie reclamantei suma achitată cu acest

titlu.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.