ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G.A.P.împotriva deciziei nr.505/A din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat M.I., precum și intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin Primarul General reprezentat de consilier juridic O.O. Procedura completă. Curtea solicită părților să precizeze dacă consideră că instanța de fond și instanța de apel s-au pronunțat asupra valabilității titlului statului. Avocat M.I. arată că instanțele nu s-au pronunțat asupra valabilității statului. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond admiterea acțiunii.

In subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Consilier juridic O.O. nu se opune admiterii recursului. CURTEA, Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr.2931 din 10 mai 2000, G.A.P.în calitate de moștenitor legal al defunctului M.T.decedat la 8 aprilie 1999, a chemat în judecată civilă pentru revendicare, Consiliul General al Municipiului București, cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în București str. Tudor Arghezi nr.28, compus din două camere, hol, vestibul, dependințe, boxă la subsol, cota indiviză de 66,6/1000 din terenul în suprafață de 459 mp aferent construcției, precum și părțile comune ale clădirii.

Reclamantul a susținut că imobilul în litigiu este deținut fără titlu legal de pârât, ca urmare a preluării abuzive de către stat prin decizia nr.1601/1956 a fostului Sfat Popular al Capitalei, prin aplicarea ulterioară a art.III din Decretul 218/1960 și a dispozițiilor Decretului 712/1966. S-a susținut în esență că cele două acte normative sunt contrare constituției sub regimul căreia au fost emise, dispozițiilor legale materiale privind dreptul de proprietate și noii ordini constituționale constituind totodată o încălcare vădită a principiului neretroactivității legii. Prin sentința civilă nr.288 din 26 martie 2001, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a considerat că în raport de actualul regim juridic și al destinației imobilului în care funcționează Policlinica cu Plată nr.1 Batiștei, bunul face parte din domeniul public al Municipiului București, așa încât potrivit dispozițiilor art.135 alin.5 din Constituție este inalienabil și nu poate fi restituit. Hotărârea instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București Secția a III-a civilă care prin decizia civilă nr.505 A din 16 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant. Instanța de apel a reținut la rândul său că potrivit destinației actuale – de policlinică, imobilul aparține domeniului public fiind exceptat de la restituirea în natură.

Invocând aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal a soluțiilor pronunțate, reclamantul G.A.P.a declarat recursul de față solicitând casarea hotărârilor și admiterea acțiunii. S-a susținut în esență, că pârâtul Consiliul General al Municipiului București nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, iar instanțele nu au examinat existența și valabilitatea titlului statului, așa încât nu puteau reține contrar dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998 apartenența la domeniul public. Recursul este fondat. Într-adevăr, atât prima instanță cât și Curtea de Apel au omis să examineze valabilitatea titlului de proprietate invocat de pârât. Or, potrivit dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public al statului, numai bunurile dobândite de stat, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.

În lipsa verificării acestei condiții, instanțele nu aveau nici un temei legal să facă aplicarea dispozițiilor privind exceptarea bunului de la restituirea către proprietarul de drept. De altfel instanțele și-au nesocotit obligația de a stabili valabilitatea titlului statului deși aceasta îi revenea explicit potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 și 3 din legea specială aplicabilă. Așa fiind, recursul se va admite cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță în scopul verificării valabilității titlului opus de pârât în condițiile legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.A.P.împotriva deciziei nr.505/A din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. Casează decizia recurată precum și sentința nr.288 din 26 martie 2001 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.