ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamantul G.A.P.împotriva  deciziei

nr.505/A din 16 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a III-a

civilă.

La

apelul nominal se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat

M.I., precum și intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București

prin Primarul General reprezentat de consilier juridic O.O.

Procedura

completă.

Curtea

solicită părților să precizeze dacă consideră că instanța de fond și instanța

de apel s-au pronunțat asupra valabilității titlului statului.

Avocat

M.I. arată că instanțele nu s-au  pronunțat asupra valabilității statului.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond

admiterea acțiunii. In subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Consilier

juridic O.O. nu se opune  admiterii recursului.

CURTEA,

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr.2931 din 10 mai 2000,

G.A.P.în calitate de  moștenitor legal al defunctului M.T.decedat la 8 aprilie

1999, a chemat în judecată civilă pentru revendicare, Consiliul General al

Municipiului București, cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate

și liniștită posesie apartamentul situat în București str. Tudor Arghezi nr.28,

compus din două camere, hol, vestibul, dependințe, boxă la subsol, cota

indiviză de 66,6/1000 din terenul în suprafață de 459 mp aferent construcției,

precum și părțile comune ale clădirii.

Reclamantul

a susținut că imobilul în litigiu este deținut fără titlu legal de pârât, ca

urmare a preluării abuzive de către stat prin decizia nr.1601/1956 a fostului

Sfat Popular al Capitalei, prin aplicarea  ulterioară a art.III din Decretul

218/1960 și a  dispozițiilor Decretului 712/1966.

S-a

susținut în esență că cele două acte normative sunt contrare constituției sub

regimul căreia au fost emise, dispozițiilor legale materiale privind dreptul de

proprietate și noii ordini constituționale constituind totodată o încălcare

vădită a principiului neretroactivității legii.

Prin

sentința civilă nr.288 din 26 martie 2001, Tribunalul București – Secția a IV-a

civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a considerat că în raport de actualul regim

juridic și al destinației imobilului în care funcționează  Policlinica cu Plată

nr.1  Batiștei, bunul face parte din domeniul public al Municipiului București,

așa încât potrivit dispozițiilor art.135 alin.5 din Constituție este

inalienabil și nu poate fi restituit.

Hotărârea

instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București Secția a III-a

civilă care prin decizia civilă nr.505 A din 16 noiembrie 2001 a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamant.

Instanța

de apel a reținut la rândul său că potrivit destinației actuale – de

policlinică, imobilul aparține domeniului public fiind exceptat de la

restituirea în natură.

Invocând

aplicarea greșită a legii și lipsa de temei legal a soluțiilor pronunțate,

reclamantul G.A.P.a declarat recursul de față solicitând casarea hotărârilor și

admiterea acțiunii.

S-a susținut în esență, că pârâtul Consiliul General al

Municipiului București nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilului revendicat, iar instanțele nu au examinat existența și valabilitatea

titlului statului, așa încât nu puteau reține contrar dispozițiilor art.6 din

Legea 213/1998 apartenența la domeniul public.

Recursul

este fondat.

Într-adevăr,

atât prima instanță  cât și Curtea de Apel au omis să examineze valabilitatea

titlului de proprietate invocat de pârât.

Or,

potrivit dispozițiilor art.6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public

al statului, numai bunurile dobândite de stat, dacă au intrat în proprietatea

statului în temeiul unui titlu valabil.

În

lipsa verificării acestei condiții, instanțele nu aveau nici un temei legal să

facă aplicarea  dispozițiilor privind exceptarea bunului de la restituirea

către proprietarul de drept.

De

altfel instanțele și-au nesocotit obligația de a stabili valabilitatea titlului

statului deși aceasta îi revenea explicit potrivit dispozițiilor art.6 alin.2

și 3 din legea specială aplicabilă.

Așa

fiind, recursul se va admite cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate

în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță în scopul

verificării valabilității titlului opus de pârât în condițiile legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul G.A.P.împotriva deciziei nr.505/A din 16 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București – Secția a III-a civilă.

Casează decizia recurată

precum și sentința nr.288 din 26 martie 2001 a Tribunalului București – secția

a IV-a civilă și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2003.