ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2682/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2001 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta SC H. SRL Cluj a solicitat instanței, anularea deciziei nr. 967 din 28 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice, privind soluționarea contestației împotriva procesului-verbal de control ulterior, încheiat de Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj cu nr. 867 din 30 martie 2001. Reclamanta a solicitat exonerarea sa de plata sumelor cuprinse în actul de control, restituirea sumelor deja acordate, suspendarea cererii de executare silită privind sumele cuprinse în actul de control. Reclamanta a susținut că nici organul de control și nici Ministerul Finanțelor Publice nu au clarificat problema facilităților reglementată de art. 13 din Legea nr. 35/1991 și nici noțiunea de producție proprie, așa cum este definită de O.G.

nr. 3/1996. S-a susținut, de asemenea, că este greșită încadrarea făcută de organul de control, produselor importate, în sensul că acestea sunt uși în stare dezmembrată, întrucât societatea comercială reclamantă a făcut asupra panourilor termoizolante cu cod tarifar 73089051 multiple intervenții, în funcție de comanda clientului și de locul montării, intervenții constând în remedieri, tăieri, găuriri, ajustări, montări și asamblări generale, precum și alte operațiuni prevăzute în fișa tehnică – „uși secționate”. Pe de altă parte, din panourile importate s-au confecționat și alte produse, cum ar fi pereți termoizolanți, izolări cu panouri termoizolante sau egalizatoare de rampă, închideri golurii cu panouri termoizolante.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 254 din 19 iunie 2002, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC H.C. SRL Cluj-Napoca, împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor – Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj. A dispus anularea deciziei nr. 967 din 28 iunie 2001 a Ministerului Finanțelor Publice și procesului-verbal de control ulterior încheiat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj. În motivarea soluției s-a reținut că activitățile desfășurate de reclamantă constituie producție proprie, în sensul prevederilor O.G. nr. 3/1996 și că reclamanta beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute de art. 13 din Legea nr. 35/1991 și respectiv, de art. 5 din O.G.

nr. 12/1995, facilitățile acordându-se în considerarea folosirii produselor în producția proprie și nu în funcție de modul în care exportatorul sau importatorul a identificat produsul și a făcut încadrarea tarifară a acestuia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, precum și Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursurilor se susține în esență că: instanța nu a lămurit noțiunea de producție proprie, în raport cu prevederile O.G.

nr. 3/1996; că întrucât obiectul contractului de import era furnizarea de uși secționate cu accesorii, instanța trebuia să solicite expertului identificarea produselor aferente fiecărui transport supus controlului, precum și a proceselor aferente de transformare, prelucrare, asamblare, efectuate în concret asupra produselor importate, în vederea obținerii unor bunuri cu caracteristici distincte față de bunurile importate, încorporate fizic și valoric în produsul nou creat; că instanța trebuia să cenzureze lipsa concordanței între documentele justificative întocmite de partenerul extern pentru cele 20 de operațiuni verificate și documentele de import întocmite de reclamantă, încadrarea tarifară corectă fiind la poziția tarifară „UȘI” 73.0830.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Legea nr. 35/1991 prevede în art. 13 că sunt scutite de plata taxelor vamale materiile prime, materialele consumabile, piesele de schimb și componentele importate, necesare și folosite efectiv în producția proprie, pe o perioadă de 2 ani, calculată de la data punerii în funcțiune a obiectivului sau după caz, de la data începerii activității, în raport cu forma juridică a investiției străine. O.G.

nr. 12/1995 a prevăzut în art. 5, scutirea de plata taxelor vamale, pe o perioadă de 2 ani pentru materiile prime, materialele, piesele de schimb și componentele importate, necesare și folosite efectiv în producția proprie a investițiilor străine, care sunt supuse unor procese de prelucrare, transformare sau asamblare, în vederea obținerii unor bunuri cu caracteristici tehnico-funcționale sau de altă natură, distincte față de cele ale bunurilor importate, încorporate în produsul nou realizat, care se încadrează la o altă poziție tarifară prevăzută în Tariful Vamal de Import al României. În sfârșit, O.G. nr. 3/1996 definește în articolul unic, noțiunea de producție proprie în aplicarea regimului vamal aferent investițiilor străine, reglementat prin art. 5 din O.G.

nr. 12/1995. Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză concluzionează că: „activitățile realizate de societatea reclamantă asupra produselor importate din Olanda, constituie producție proprie, așa cum este definită de articolul unic din O.G. nr. 3/1996”. Expertul consemnează că materialele importate, împreună cu alte materiale procurate de pe piața internă, au fost supuse unor multiple operații de fasonare, îmbinare, asamblare, șlefuire, curățire, grunduire, etc., că panourile secționate (termoizolatoare) importate au fost folosite de reclamantă și pentru alte confecții, decât uși pentru hale industriale.

Reținându-se că facilitățile prevăzute de actele normative ce reglementează investițiile străine, se acordă în considerarea folosirii produselor în producția proprie, iar nu în funcție de modul în care exportatorul sau importatorul a identificat produsul și a făcut încadrarea tarifară, singura condiție fiind aceea a folosirii produselor în producție proprie, reclamanta beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 35/1991 și respectiv, de art. 5 din O.G. nr. 12/1995. Așa fiind, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj și de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj, sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, instanța făcând o apreciere corectă a probelor administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Interjudețeană Cluj și de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Cluj, împotriva sentinței civile nr. 254 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.