ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1696/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

30 noiembrie 2001, reclamanta SC C. SA Turnu Măgurele a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Turnu

Măgurele, solicitând anularea deciziei nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 și a

procesului-verbal din 28 martie 2001 și exonerarea societății de plata

diferenței de T.V.A. și a majorărilor de întârziere, aferente impozitului pe

profit și T.V.A.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că debitul, reprezentând impozit pe profit în sumă de 177.063.945

lei, a fost stins, parțial prin compensare, în baza unui proces-verbal, iar

diferența achitată, la 17 noiembrie 2000, astfel încât societatea nu mai

datorează majorările de întârziere de 137.178.597 lei.

Referitor la T.V.A., de 609.296.653

lei și a majorărilor de întârziere aferente de 296.068.912 lei, reclamanta a

arătat că beneficiază de cota 0 la T.V.A., având calitatea de antreprenor

general pentru lucrările executate în baza contractului nr. 943/1999 încheiat

cu Consiliul Local al municipiului Turnu Măgurele.

Prin sentința civilă nr. 544 din 27

mai 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis

în parte acțiunea și a anulat parțial decizia nr. 1796 din 5 noiembrie 2001 și

procesul-verbal din 28 martie 2001, respectiv cu privire la suma de 85.264.020

lei majorări de întârziere, aferente impozitului pe profit.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la reducerea cu 60% a

majorărilor de întârziere, conform art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000, întrucât a

efectuat plata impozitului pe profit, parțial prin compensare la 1 noiembrie

2000 și restul prin plata efectivă la 17 noiembrie 2000. S-a mai reținut că

majorările de întârziere aferente procesului-verbal de compensare, înregistrat

la Direcția Trezorerie Olt la 1 noiembrie 2000, au fost greșit calculate până

la 24 noiembrie 2000, data înregistrării înscrisului la Administrația

Finanțelor Publice Turnu Măgurele.

În total, instanța a constatat că

societatea nu datorează majorări de întârziere de 85.264.020 lei, din care

reducerea cu 60% reprezintă 82.307.158 lei, iar diferența de 2.956.862 lei

calcularea greșită pentru perioada 1 – 24 noiembrie 2000.

Referitor la T.V.A., aferentă unor

lucrări de construcții de locuințe, instanța a reținut că reclamanta nu

beneficiază de cota 0 la T.V.A., datorând suma de 609.296.653 lei.

De asemenea, instanța nu a primit

punctul de vedere al societății privind greșita obligare la plata sumei de

396.068.912 lei, aceasta fiind datorată în baza unor acte de control

anterioare.

Împotriva sentinței au declarat

recurs atât reclamanta SC C. SA, cât și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că

instanța a interpretat greșit probele administrate, întrucât societatea

beneficiază de cota 0 la TVA. Datoriile Primăriei Turnu Măgurele au fost

preluate de M.L.P.A.T. – A.N.L., fără T.V.A. și au fost decontate la 17 mai

2002, ca reprezentând lucrări executate în perioada 2000 – 2001, din care s-a

reținut garanția de bună execuție.

Instanța nu a ținut cont de

contractul încheiat la 24 august 1999, a cărui finanțare a fost asigurată de

M.L.P.A.T., primăria fiind numai ordonator de credite.

În acest sens, a arătat reclamanta,

instanța nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză nr. 162349/2001 în

care se precizează că la valoarea obiectivelor executate se va aplica cota 0 la

T.V.A.

Referitor la plata sumei de

396.068.912 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente T.V.A., constatate

prin procese-verbale anterioare, societatea a menționat că îndeplinește

cerințele art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000.

Pârâtul, Ministerul Finanțelor

Publice a criticat sentința sub aspectul exonerării societății de plata

majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit.

Astfel, a susținut pârâtul, nu sunt

aplicabile prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 163/2000, întrucât societatea

înregistra debite restante la data intrării în vigoare a ordonanței, pe care

le-a achitat la 24 noiembrie 2000.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Referitor la capătul de cerere

privind majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, Curtea reține

că instanța a aplicat, în mod justificat, prevederile art. 5 din O.U.G. nr.

163/2000, potrivit cărora în cazul în care debitele, constând în impozite și

taxe la bugetul de stat, restante la data intrării în vigoare a ordonanței, se

vor achita până la 30 noiembrie 2000, majorările de întârziere se reduc cu 60%.

În cauză, la data adoptării O.U.G.

nr. 163/2000, reclamanta datora un impozit pe profit de 177.063.945 lei, pentru

care s-au calculat majorări de întârziere de 137.178.597 lei.

Din actele dosarului rezultă că

debitul a fost achitat prin plata sumei de 22.000.000 lei, la 17 noiembrie 2000

și respectiv, a sumei de 157.000.000 lei, în urma compensării aprobate conform

procesului-verbal din 1 noiembrie 2000, înscris care poartă semnătura și

ștampila Administrației Financiare și Trezoreriei Turnu Măgurele.

Susținerea Ministerului Finanțelor

Publice, în sensul că, în realitate compensarea a operat la 24 noiembrie 2000

și deci, societatea datora și majorări de întârziere de 2.956.862 lei aferente

intervalului 1 – 24 noiembrie 2000, pe care le-a achitat doar parțial,

majorările de întârziere depășind la 29 decembrie 2000 plata făcută în plus cu

suma de 622.599 lei, nu poate fi primită.

Instanța de fond a reținut, în mod

întemeiat, că stingerea obligațiilor la bugetul de stat a avut loc la 1

noiembrie 2000, data de 24 noiembrie 2000 fiind doar cea a înregistrării

procesului-verbal de compensare la organul financiar.

În consecință, critica formulată de

pârât fiind neîntemeiată, Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice.

Apare, de asemenea, corectă și

soluția instanței privind menținerea obligației reclamantei privind plata

T.V.A., de 609.296.653 lei și a majorărilor de întârziere de 396.068.912 lei.

Astfel, la data facturării de către

reclamantă a lucrărilor executate, societatea, având calitatea de antreprenor

și coproprietar, nu putea fi aplicată cota 0 de T.V.A., pentru perioada

ianuarie – decembrie 2000, astfel cum a procedat reclamanta, întrucât nu erau

îndeplinite cerințele legale, O.G. nr. 3/1992 și respectiv, O.U.G. nr. 17/2000,

Primăria municipiului Turnu Măgurele care dispusese construirea locuințelor în

vederea închirierii, neîncadrându-se în categoria persoanelor prevăzute

limitativ, ca beneficiare a cotei 0 la T.V.A.

Apar ca fără relevanță, din acest

punct de vedere, împrejurările intervenite ulterior: preluarea datoriilor

primăriei către societate, de către M.L.P.A.T., încheierea în 2002 a unui nou

contract cu același minister și acceptarea cotei 0 la T.V.A. prin raportul de

expertiză nr. 162345/2001 al Direcției de Reglementare a Achizițiilor Publice

din Ministerul Finanțelor Publice, toate acestea nefiind aplicabile unei

situații anterioare, decurgând din contractul încheiat în anul 1999, între

reclamantă și Primăria Turnu Măgurele.

Nu poate fi primită nici critica

privind neaplicarea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000, în baza cărora

societatea ar fi exonerată de plata majorărilor de întârziere aferente T.V.A.,

de 396.068.912 lei. Întrucât prin procesul-verbal contestat în cauza de față,

organele financiare au făcut doar precizări privind această sumă, (calculată

prin acte de control anterioare), fără a stabili diferențe suplimentare de

plată, cererea societății privind aplicarea facilităților prevăzute de O.U.G.

nr. 163/2000, apare ca neîntemeiată și a fost în mod corect respinsă.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice și de SC C. SA Turnu Măgurele, împotriva

sentinței civile nr. 544 din 27 mai 2002 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 mai 2003.