ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1682/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.M.R.împotriva deciziei nr.565 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă C.M.R., prin avocat D.G.V., precum și intimații pârâți Municipiul București, prin Primarul general, reprezentat de consilier juridic O.O., B.M.și B.F., ambii prin avocat F.P.. Procedura completă. Avocat D.G.V. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Consilier juridic O.O. și avocat F.P., având pe rând cuvântul, pun concluzii în sensul respingerii recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.213/26.03.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă și de contencios administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantei C.M.R.împotriva pârâților: B.M., B.F.

și Municipiul București prin primarul general. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autorii reclamantei s-au încadrat în prevederile art.1 alin.2 din Decretul nr.92/1950, astfel că titlu de proprietate al statului este valabil. Reclamanta are cale în rvendicare a imobilului în litigiu, conform Legii nr.112/1995 și Legii nr.10/2001. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.565/21.11.2001 – secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.M.R., împotriva sentinței civile nr.213/26.03.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția a V-a civilă și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, insntanța de apel a reținut, că imobilul în litigiu, situat în București, str.Tansilvaniei nr.11 a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr.92/1950, pe numele numiților V.L.și I., autorii reclamantei.

Aceștia nu au locuit în imobilul menționat astfel că imobilul a foct corect preluat conform Decretului nr.92/1950. În atare situație, reclamanta are la îndemână calea acțiunii în revendicare a imobilului în litigiu, conform Legii nr.112/1995 și Legii nr.10/2003. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta C.M.R., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art.304 pct.8-10 C.proc.civ.– deoarece: - Imobilele în litigiu situate în București, str.Transilvaniei nr.11 și str.Transilvaniei nr.14 și 14 A, au aparținut autorilor săi V.L.și I., persoane exceptate de la actul de naționalizare – Decretul nr.92/1950 deoarece erau intelectuali. - Cum autorii lor au fost exceptați de la actul de naționalizare din 1950, imobilele în litigiu au fost preluate în mod abuziv, fără titlu valabil, deci nu au ieșit niciodată din proprietatea autorilor.

- Legea nr.10/2001 este o cale facultativă pentru cel deposedat de Bunul său în mod abuziv, calea dreptului comun – acțiunea în revendicare, este obligatorie. Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente. Din petitul acțiunii formulată de reclamanta M.R.V.,rezultă că aceasta a revendicat imobilele situate în București, str.Transilvaniei nr.11 și str.Transilvaniei nr.14 și nr.14 A, compuse din teren și construcții ce au aparținut autoarei sale Ș. căsătorită V.L.I. și respectiv Ș.R.și Ș.I.M., născută S. Că imobilele respective au fost preluate în baza Decretului nr.92/1950. Primăria Municipiului București, prin adresa nr.M.F/22.515/21 octombrie 1999 – f.14 d = 2419/199 anexat la dosarul cauzei – a comunicat Tribunalului București că imobilul din str.Transilvaniei nr.14 – 14 A – fostă proprietate a numiților Ș.I.R.și M. și este compus din 7 apartamente.

Acest imobil a fost preluat conform Decretului nr.92/1950, iar în baza sentinței civile nr.16.944/25.11.1997 a Judecătoriei Sectorului 1 și a dispoziției P.M.B. nr.1994/1998 s-a restituit în proprietatea numitei Ș.R.L.-F.-S. imobilul din str.Transilvania nr.14-14 A compus din teren în suprafață de 346 m 2 și două corpuri de casă, corpul I de la nr.14 (S+P+E+M) și corpul II de la 14 A (S+P+2 E). Cu privire la imobilul din str.Transilvania nr.11, din cuprinsul aceleiași adrese mai sus menționată, rezultă că imobilul a fost proprietatea numiților V.L.și I. și este compus din 8 apartamente, situat în București, str.Pitar Moș 27, str.Transilvaniei nr.11, Calea Victoriei nr.101, Sinaia str.6 martie 21, acest imobil a fost preluat parțial conform Decretului nr.92/1950.

Apartamentul nr.8 de la mansardă fiind proprietatea lui V.I.a trecut în propruetatea statului conform Legii nr.5/1973. În conformitate cu Legea nr.112/1995 a fost vândut de S.C. „H.N.”, apartamentul nr.5, et.1, al imobilului menționat, numitului B.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3281/20.631/1997. Avându-se în vedere, petitul acțiunii formulată de reclamantă, precum și conținutul adresei mai sus evidențiată, se constată că instanțele nu au fost preocupate să clarifice situația juridică a imobilelor revendicate de reclamantă, mărginându-se doar a reține că imobilele respective au fost preluate de Statul Român cu titlu, în baza Decretului nr.92/1950, și că aceste imobile pot fi revendicate de reclamantă potrivit Legii nr.112/1995 și a Legii nr.10/2001.

Pentru lămurirea situației juridice a imobilelor revendicate de reclamanta C.R.M., rejudecarea litigiului dedus judecării este necesară. Cu acest prilej, instanța de trimitere urmează să-i solicite reclamantei explicații privitoare la cadrul procesual: acțiune în revendicare temeiuri de fapt și de drept, în care înțelege să se judece. Se va solicita reclamantei acte de stare civilă cu care să facă dovada calității de moștenitor a autorilror menționați în petitul acțiunii. Cum în acțiunea în revendicare nu sunt individualizate imobilele revendicate se impune efectuarea unei expertize tehnice care pe baza actelor de proprietate va individualiza imobilele: construcții, terenuri. În virtutea rolului activ instanța de trimitere va ține seama și de adresa nr.C.D.

130.643/9.01.2001 – f 27 d =4418/2000. Numai după completarea materialului probator și pe baza unei atente analize, instanța de trimitere va fi în măsură să constate care este în prezent situația juridică a imobilelor revendicate, calitatea de proprietar a reclamantei cu privire la imobilele revendicate, stabilind deci, pe cale de consecință, îndreptățirea acesteia la acțiunea ce formează obiectul pricinii de față. Față de cele ce preced, sub aspectele învederate, hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale. În consecință, recursul declarat de reclamanta C.M.R.fiind fondat, se va admite și se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.M.R.împotriva deciziei nr.565 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr.213 din 26 martie 2001 a Tribunalului București – Secția a V-a. Trimite cauza, spre rejudecare, acestui tribunal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.