ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1682/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta C.M.R.împotriva deciziei

nr.565 din 21 noiembrie 2001 a Curții de Apel București – Secția a IV-a

civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă C.M.R., prin avocat D.G.V.,

precum și intimații pârâți Municipiul București, prin Primarul general,

reprezentat de consilier juridic O.O., B.M.și B.F., ambii prin avocat F.P..

Procedura

completă.

Avocat

D.G.V. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Consilier

juridic O.O. și avocat F.P., având pe rând cuvântul, pun concluzii în sensul

respingerii recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr.213/26.03.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția a

V-a civilă și de contencios administrativ a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea reclamantei C.M.R.împotriva pârâților: B.M.,  B.F. și Municipiul

București prin primarul general.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că autorii reclamantei s-au

încadrat în prevederile art.1 alin.2 din Decretul nr.92/1950, astfel că titlu de

proprietate al statului este valabil. Reclamanta are cale în rvendicare a

imobilului în litigiu, conform Legii nr.112/1995 și Legii nr.10/2001.

Curtea

de Apel București, prin decizia civilă nr.565/21.11.2001 – secția  a IV-a

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.M.R., împotriva

sentinței  civile nr.213/26.03.2001 pronunțată de Tribunalul București – secția

a V-a civilă și de contencios administrativ.

Pentru

a hotărî astfel, insntanța de apel a reținut, că imobilul în litigiu, situat în

București, str.Tansilvaniei nr.11 a trecut în proprietatea statului conform

Decretului nr.92/1950, pe numele numiților V.L.și I.,  autorii reclamantei.

Aceștia nu au locuit în imobilul menționat astfel că imobilul a foct corect

preluat conform Decretului nr.92/1950. În atare situație, reclamanta are la

îndemână calea acțiunii în revendicare  a imobilului în litigiu, conform Legii

nr.112/1995 și Legii nr.10/2003.

Împotriva

deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta  C.M.R., criticând-o

ca fiind netemeinică și nelegală – invocând prevederile art.304 pct.8-10

C.proc.civ.– deoarece:

-

Imobilele în litigiu situate în București, str.Transilvaniei nr.11 și

str.Transilvaniei nr.14 și 14 A, au aparținut autorilor săi V.L.și I., persoane

exceptate de la actul de naționalizare – Decretul nr.92/1950 deoarece erau

intelectuali.

-

Cum autorii lor au fost exceptați de la actul de naționalizare din 1950,

imobilele în litigiu au fost preluate în mod abuziv, fără titlu valabil, deci

nu au ieșit niciodată din proprietatea autorilor.

-

Legea nr.10/2001 este o cale facultativă

pentru cel deposedat  de

Bunul

său în mod abuziv, calea dreptului comun – acțiunea în revendicare, este

obligatorie.

Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente.

Din petitul acțiunii formulată de reclamanta M.R.V.,rezultă că

aceasta a revendicat imobilele situate în București, str.Transilvaniei nr.11 și

str.Transilvaniei nr.14 și nr.14 A, compuse din teren și construcții ce au

aparținut autoarei sale Ș. căsătorită V.L.I. și respectiv Ș.R.și Ș.I.M.,

născută S. Că imobilele respective au fost preluate în baza Decretului

nr.92/1950.

Primăria

Municipiului București, prin adresa nr.M.F/22.515/21 octombrie 1999 – f.14  d =

2419/199 anexat la dosarul cauzei – a comunicat Tribunalului București că

imobilul din str.Transilvaniei nr.14 – 14 A – fostă proprietate a numiților

Ș.I.R.și M. și este compus din 7 apartamente. Acest imobil a fost preluat

conform Decretului nr.92/1950, iar în baza sentinței civile nr.16.944/25.11.1997

a Judecătoriei Sectorului 1 și a dispoziției P.M.B. nr.1994/1998 s-a restituit

în proprietatea numitei Ș.R.L.-F.-S. imobilul din str.Transilvania  nr.14-14 A

compus din teren în suprafață de 346 m

2

și două corpuri de casă,

corpul I de la nr.14 (S+P+E+M) și corpul II  de la 14 A (S+P+2 E).

Cu

privire la imobilul din str.Transilvania nr.11, din cuprinsul aceleiași adrese

mai sus menționată, rezultă că imobilul a fost proprietatea numiților V.L.și I.

și este compus din 8 apartamente, situat în București, str.Pitar Moș 27,

str.Transilvaniei nr.11, Calea Victoriei nr.101, Sinaia str.6 martie 21, acest

imobil a fost preluat parțial conform Decretului nr.92/1950. Apartamentul nr.8

de la mansardă fiind proprietatea lui V.I.a trecut în propruetatea statului conform

Legii nr.5/1973.

În

conformitate cu Legea nr.112/1995 a fost vândut de S.C. „H.N.”,  apartamentul

nr.5, et.1, al imobilului menționat, numitului  B.M. în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr.3281/20.631/1997.

Avându-se

în vedere, petitul acțiunii formulată de reclamantă, precum și conținutul

adresei mai sus evidențiată, se constată că instanțele nu au fost preocupate să

clarifice situația juridică a imobilelor revendicate de reclamantă,

mărginându-se  doar  a  reține  că  imobilele  respective  au fost preluate de

Statul Român cu titlu, în baza Decretului nr.92/1950, și că aceste imobile pot

fi revendicate de reclamantă potrivit Legii nr.112/1995 și a Legii nr.10/2001.

Pentru

lămurirea situației juridice a imobilelor revendicate de reclamanta C.R.M.,

rejudecarea litigiului dedus judecării este necesară. Cu acest prilej, instanța

de trimitere urmează să-i solicite reclamantei explicații privitoare la cadrul

procesual: acțiune în revendicare temeiuri de fapt și de drept, în care

înțelege să se judece. Se va solicita reclamantei acte de stare civilă cu care

să facă dovada calității de moștenitor a autorilror  menționați în petitul

acțiunii. Cum în acțiunea în revendicare nu sunt individualizate imobilele

revendicate se impune efectuarea unei expertize tehnice care pe baza actelor de

proprietate va individualiza imobilele: construcții, terenuri. În virtutea

rolului activ instanța de trimitere va ține seama și de adresa nr.C.D.

130.643/9.01.2001 – f 27 d =4418/2000.

Numai

după completarea materialului probator și pe baza unei atente analize, instanța

de trimitere va fi în măsură să constate care este în prezent situația juridică

a imobilelor revendicate, calitatea de proprietar a reclamantei cu privire la

imobilele revendicate, stabilind deci, pe cale de consecință, îndreptățirea

acesteia la acțiunea ce formează obiectul pricinii de față.

Față

de cele ce preced, sub aspectele învederate, hotărârile pronunțate în cauză

sunt netemeinice și nelegale.

În

consecință, recursul declarat de reclamanta C.M.R.fiind fondat, se va admite și

se vor casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, dispunându-se trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.M.R.împotriva deciziei nr.565 din 21 noiembrie 2001 a Curții de

Apel București – Secția a IV-a civilă, pe care o casează, precum și sentința

civilă nr.213 din 26 martie 2001 a Tribunalului București – Secția a V-a.

Trimite

cauza, spre rejudecare, acestui tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.