ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4463/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie

2000 la Judecătoria Carei reclamantul W.F. a chemat în judecată pe pârâta S.A.

F.C. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va da aceasta să fie obligată la

plata părților sociale ce le-a avut la această societate, compusă din depuneri

în bani, precum și cota din fondurile fixe ale societății la valoarea

reactualizată de la data pronunțării sentinței până la achitarea integrală a

sumei cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a fost membru al

societății pârâte și beneficiază de restituire deoarece a ieșit din societate.

În drept s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.

36/1991 și art. 480 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 175 din 6 februarie

2001 Judecătoria Carei a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 6.772.736 lei cu titlu de pretenții cu dobânda legală la

data pronunțării sentinței și până la achitarea integrală a sumei cât și suma

de 1.451.818 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență că sunt îndeplinite dispozițiile art. 34 din Legea nr. 36/1991.

Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat

apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că

trebuie luat în considerare raportul de expertiză efectuat de expertul T.I.

Prin decizia nr. 476/Ap din 15 mai 2001

Tribunalul Satu Mare a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în

sensul admiterii în parte a acțiunii, a obligat pârâta să plătească

reclamantului suma de 508.000 lei reprezentând drepturi ale asociatului retras,

actualizată cu indicele de inflație pe perioada cuprinsă între septembrie 1999

și data plății. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 386.500 lei

cheltuieli de judecată și pe reclamant să plătească pârâtei suma de 1.193.250

lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în

esență că nelegalitatea soluției judecătoriei constă în determinarea incorectă

a întinderii drepturilor asociatului retras.

Astfel, a ignorat dispozițiile art. 15 din

Statutul societății agricole precum și cele ale art. 30 alin. (2) și art. 34

din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în

agricultură.

Potrivit acestor norme societatea agricolă este

obligată să restituie asociaților ieșiți din societate părțile sociale deținute

la care se va adăuga sau scădea partea cuvenită din profitul sau pierderea

societății în conformitate cu bilanțul aprobat de adunarea generală pentru

finele anului în care a încetat calitatea de asociat.

Din perspectiva acestor texte de lege instanța

de apel a considerat corect raportul de expertiză întocmit de expertul T.I.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a

formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și

9 și criticând în esență hotărârea pentru că s-a întemeiat greșit pe

concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul T.I.

Prin decizia nr. 1246/R din 19 septembrie 2001

Curtea de Apel Oradea a admis recursul, a casat hotărârea atacată și rejudecând

în fond cauza, a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 175 din 6 februarie

2001 pronunțată de Judecătoria Carei. A obligat intimata să plătească

reclamantului suma de 670.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea a reținut în esență că

tribunalul a nesocotit două rațiuni de ordin economic, respectiv faptul că de

la constituirea societății profitul realizat anual de aceasta nu s-a împărțit

membrilor asociați cu titlu de dividende, fiind reținut pentru fondul de

dezvoltare și pentru că nu s-a ținut seama că din fondul de dezvoltare la care

a contribuit și reclamantul, proporțional cu părțile sociale pe care le-a adus

în societate, societatea și-a majorat patrimoniul prin cumpărare de mijloace

fixe necesare pentru realizarea procesului de producție. Pe de o parte raportul

de expertiză agreat de instanța de apel nu a actualizat valoarea acestor

mijloace fixe și a încălcat prevederile art. 201 și art. 208 C. proc. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 175 din 6

februarie 2001 a Judecătoriei Carei, deciziei civile nr. 476 din 15 mai 2001 a

Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 1246 din 19 septembrie 2001 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția civilă, Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare cerând casarea

lor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin

petiție scrisă, la termenul de judecată din 4 noiembrie 2003 Procurorul General

și-a retras recursul în anulare.

Conform art. 330

4

C. proc. civ. până

la închiderea dezbaterilor Procurorul General își poate retrage motivat

recursul în anulare. Prin petiția adresată instanței Procurorul General arată

că hotărârile nu au fost pronunțate cu încălcarea art. 246 C. proc. civ. alin.

(1) și (2) dispune că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie

verbal, în ședință, fie prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat între altele de

principiul disponibilității.

Textul citat reglementează acest act procedural

de dispoziție al părților.

În conținutul principiului disponibilității

intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție care sunt

acte de voință cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății sau a

mijloacelor procesuale prin care se pot recunoaște și stabili aceste drepturi.

Așa fiind, cererea de retragere a recursului în

anulare este întemeiată și urmează ca instanța să ia act de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului în anulare

formulată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr.175 din 6 februarie 2001 a Judecătoriei

Carei, a deciziei civile nr. 476 din 15 mai 2001 a Tribunalului Satu Mare și a

deciziei civile nr. 1246 din 19 septembrie 2001 a Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  4 noiembrie 2003.