ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 3 septembrie 2002, reclamantul R.I. a chemat în judecată Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, solicitând anularea adresei nr. 170398

din 15 iulie 2002 emisă de pârâtă și exonerarea sa de la plata sumei de 7.307.090

lei reprezentând T.V.A. aferent lucrării de instalare a unei centrale termice.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că deși, inițial, autoritatea fiscală i-a restituit suma

de 7.307.090 lei, potrivit dispozițiilor Ordinului nr.1026/2000 al Ministerului

Finanțelor Publice, totuși, ulterior, în mod greșit, pârâta a considerat că nu

trebuia să beneficieze de cota 0 a T.V.A. încorporată în lucrările de

construcții locuință, întrucât nu a îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute

de art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1026/2000, de

decizia Ministerului Finanțelor nr. 2/2001 și decizia Ministerului Finanțelor

nr. 3/2002.

Reclamantul a depus separat la

dosarul cauzei și o cerere de suspendare a executării actului administrativ

atacat.

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2776/C/2002 din 30

octombrie 2002, a admis cererea de suspendare a executării titlului executoriu

nr. 170398 din 15 iulie 2002, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

29/1990, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Direcției

Generale a Finanțelor Publice Sibiu, ca organ cu activitate jurisdicțională,

competent a soluționa contestația prin decizie motivată, conform dispozițiilor

O.U.G. nr. 13/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001.

Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Sibiu, prin decizia nr. 356 din 25 februarie 2003, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și

constatând ivirea unui conflict negativ de competență, a trimis dosarul Curții

de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării conflictului de competență ivit

între Tribunalul Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Sibiu.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

sentința civilă nr. 95 din 2 aprilie 2003, a respins sesizarea Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu, ca lipsită de obiect, reținând

că nu s-a ivit nici un conflict negativ de competență, întrucât Judecătoria

Sibiu nu a pronunțat o hotărâre de declinare a competenței în favoarea

Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu. Întrucât aceasta din urmă a

declinat competența la judecătorie, iar nu la tribunal, nu se poate reține nici

ivirea unui conflict negativ de competență între Direcția Generală a Finanțelor

Publice Sibiu și Tribunalul Sibiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un prim motiv de recurs se

susține că sentința a fost pronunțată în mod greșit, fără citarea autorității

fiscale.

Al doilea motiv de recurs vizează

stabilirea instanței competente a soluționa pricina, în sensul că, potrivit

dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001 și cele ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, în

opinia recurentei, competența de soluționare revine Tribunalului Sibiu, iar nu

Judecătoriei Sibiu, actul atacat nefiind un act de control sau de impunere, ci

un act prin care i se comunică petentului că a beneficiat necuvenit de

restituirea T.V.A. - ului.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la primul motiv de

recurs, se constată că acesta nu poate fi primit, întrucât potrivit

dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanța competentă să judece

conflictul, va hotărî în Camera de Consiliu, fără citarea părților, iar această

procedură a fost urmată de Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit textului de

lege.

Referitor la stabilirea competenței

se constată că instanța de fond a reținut corect că în cauză nu s-a ivit un

conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (4)

C. proc. civ. Prin urmare, neconstatându-se ivirea unui conflict negativ de

competență, Curtea de Apel Alba Iulia nu avea posibilitatea legală de a

pronunța un regulator de competență.

Prin urmare, constatându-se că

sentința atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs nefondate, se

va respinge recursul declarat împotriva acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinței

civile nr. 95 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.