ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3060/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 septembrie 2002, reclamantul R.I. a chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, solicitând anularea adresei nr. 170398 din 15 iulie 2002 emisă de pârâtă și exonerarea sa de la plata sumei de 7.307.090 lei reprezentând T.V.A. aferent lucrării de instalare a unei centrale termice. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că deși, inițial, autoritatea fiscală i-a restituit suma de 7.307.090 lei, potrivit dispozițiilor Ordinului nr.1026/2000 al Ministerului Finanțelor Publice, totuși, ulterior, în mod greșit, pârâta a considerat că nu trebuia să beneficieze de cota 0 a T.V.A.

încorporată în lucrările de construcții locuință, întrucât nu a îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1026/2000, de decizia Ministerului Finanțelor nr. 2/2001 și decizia Ministerului Finanțelor nr. 3/2002. Reclamantul a depus separat la dosarul cauzei și o cerere de suspendare a executării actului administrativ atacat. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2776/C/2002 din 30 octombrie 2002, a admis cererea de suspendare a executării titlului executoriu nr. 170398 din 15 iulie 2002, în baza dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, ca organ cu activitate jurisdicțională, competent a soluționa contestația prin decizie motivată, conform dispozițiilor O.U.G.

nr. 13/2001, aprobată și modificată prin Legea nr. 506/2001. Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, prin decizia nr. 356 din 25 februarie 2003, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și constatând ivirea unui conflict negativ de competență, a trimis dosarul Curții de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării conflictului de competență ivit între Tribunalul Sibiu și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu. Curtea de Apel Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 95 din 2 aprilie 2003, a respins sesizarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu, ca lipsită de obiect, reținând că nu s-a ivit nici un conflict negativ de competență, întrucât Judecătoria Sibiu nu a pronunțat o hotărâre de declinare a competenței în favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu.

Întrucât aceasta din urmă a declinat competența la judecătorie, iar nu la tribunal, nu se poate reține nici ivirea unui conflict negativ de competență între Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Tribunalul Sibiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Printr-un prim motiv de recurs se susține că sentința a fost pronunțată în mod greșit, fără citarea autorității fiscale. Al doilea motiv de recurs vizează stabilirea instanței competente a soluționa pricina, în sensul că, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001 și cele ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, în opinia recurentei, competența de soluționare revine Tribunalului Sibiu, iar nu Judecătoriei Sibiu, actul atacat nefiind un act de control sau de impunere, ci un act prin care i se comunică petentului că a beneficiat necuvenit de restituirea T.V.A.

- ului. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu privire la primul motiv de recurs, se constată că acesta nu poate fi primit, întrucât potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., instanța competentă să judece conflictul, va hotărî în Camera de Consiliu, fără citarea părților, iar această procedură a fost urmată de Curtea de Apel Alba Iulia, potrivit textului de lege. Referitor la stabilirea competenței se constată că instanța de fond a reținut corect că în cauză nu s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 și art. 22 alin. (4) C. proc.

civ. Prin urmare, neconstatându-se ivirea unui conflict negativ de competență, Curtea de Apel Alba Iulia nu avea posibilitatea legală de a pronunța un regulator de competență. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar motivele de recurs nefondate, se va respinge recursul declarat împotriva acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 95 din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2003.