ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1312/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4391/2003,

la Tribunalul Sibiu, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, anularea deciziei nr. 84 din 7

aprilie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acestuia la plata sumei de 3.392.841

lei, reprezentând T.V.A., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că în anul 2001, a achiziționat o centrală termică de apartament și

piesele necesare montării acesteia, lucrare executată pe bază de contract, de

firma SC S. SRL și finalizată în noiembrie 2001.

Pentru restituirea T.V.A. - ului,

aferent lucrării, s-a adresat Administrației Finanțelor Publice, dar aceasta a

refuzat restituirea, pe motiv că nu îndeplinea condițiile prevăzute de O.U.G. nr.

17/2000 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000, astfel că prin

decizia nr. 84 din 7 aprilie 2003, i s-a respins contestația.

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3103/C din 8

septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și

a obligat pârâta la restituirea T.V.A. – ului, de 3.392.841 lei, aferent

instalării centralei termice de apartament.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, atât pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu,

cât și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, au declarat

recurs, solicitând, fiecare în parte, admiterea recursurilor, casarea sentinței

și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu îndeplinește

condițiile legale pentru aplicarea cotei 0 T.V.A.

Recursurile sunt nefondate.

Reclamantul, în cursul anului 2001,

și-a amenajat locuința, efectuând încălzirea centrală cu centrală termică

proprie, lucrare executată de o persoană juridică autorizată, conform

autorizației de construire nr. 102629 din 22 decembrie 2000 și cu materialul

achiziționat cu facturi.

La prețul plătit pentru lucrare, s-a

adăugat, pe factură, și T.V.A., pe care l-a plătit.

Lucrarea reprezintă o reabilitare, întrucât

aduce un grad sporit de confort, astfel încât reclamantul, corect a solicitat

restituirea T.V.A. - ului aferent, în sumă de 3.392.841 lei.

Temeiul pentru restituirea T.V.A. - ului

către reclamant îl constituie O.U.G. nr. 17/2000, art. 6, ce stabilește persoanele

scutite de T.V.A. și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000, art. 1.

Astfel, art. 1 din ordinul menționat

stabilește că se aplică cota 0 a T.V.A., [potrivit prevederilor art. 7 lit. n)

și o) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A.], pentru construcția, extinderea,

consolidarea și reabilitarea locuințelor, precum și pentru construcția de

lăcașuri de cult, pentru lucrările care îndeplinesc cumulativ condițiile expres

prevăzute de lege, pe care reclamantul le-a îndeplinit conform actelor de la

dosar.

Lucrarea efectuată la apartamentul

său se încadrează în lucrări de reabilitare, prevăzute de art. 1 alin. (5) lit.

c) din ordin.

Conform acestui text, prin lucrări

de reabilitare se înțelege totalitatea lucrărilor efectuate pentru readucerea

unei construcții existente, la un grad de confort și siguranță, corespunzător

stării inițiale a construcției sau chiar a îmbunătățirii acesteia.

Lucrarea s-a făcut pe baza

autorizației de construire nr. 102629 din 22 decembrie 2000, a fost efectuată de o persoană juridică, cu materiale justificate prin facturi și a conferit un

grad de confort sporit, astfel încât reprezintă o reabilitare în sensul

dispozițiilor legale.

În consecință, soluția instanței, de

admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate, este temeinică și

legală, iar recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ.,

urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și de Administrația Finanțelor

Publice a municipiului Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 3103/C din 8

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2004.