Decizia nr. 1312/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 4391/2003, la Tribunalul Sibiu, reclamantul S.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, anularea deciziei nr. 84 din 7 aprilie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acestuia la plata sumei de 3.392.841 lei, reprezentând T.V.A., cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2001, a achiziționat o centrală termică de apartament și piesele necesare montării acesteia, lucrare executată pe bază de contract, de firma SC S. SRL și finalizată în noiembrie 2001. Pentru restituirea T.V.A. - ului, aferent lucrării, s-a adresat Administrației Finanțelor Publice, dar aceasta a refuzat restituirea, pe motiv că nu îndeplinea condițiile prevăzute de O.U.G.

nr. 17/2000 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000, astfel că prin decizia nr. 84 din 7 aprilie 2003, i s-a respins contestația. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3103/C din 8 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actele administrative contestate și a obligat pârâta la restituirea T.V.A. – ului, de 3.392.841 lei, aferent instalării centralei termice de apartament. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, atât pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, cât și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, au declarat recurs, solicitând, fiecare în parte, admiterea recursurilor, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea cotei 0 T.V.A.

Recursurile sunt nefondate. Reclamantul, în cursul anului 2001, și-a amenajat locuința, efectuând încălzirea centrală cu centrală termică proprie, lucrare executată de o persoană juridică autorizată, conform autorizației de construire nr. 102629 din 22 decembrie 2000 și cu materialul achiziționat cu facturi. La prețul plătit pentru lucrare, s-a adăugat, pe factură, și T.V.A., pe care l-a plătit. Lucrarea reprezintă o reabilitare, întrucât aduce un grad sporit de confort, astfel încât reclamantul, corect a solicitat restituirea T.V.A. - ului aferent, în sumă de 3.392.841 lei. Temeiul pentru restituirea T.V.A. - ului către reclamant îl constituie O.U.G. nr. 17/2000, art. 6, ce stabilește persoanele scutite de T.V.A.

și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000, art. 1. Astfel, art. 1 din ordinul menționat stabilește că se aplică cota 0 a T.V.A., [potrivit prevederilor art. 7 lit. n) și o) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A.], pentru construcția, extinderea, consolidarea și reabilitarea locuințelor, precum și pentru construcția de lăcașuri de cult, pentru lucrările care îndeplinesc cumulativ condițiile expres prevăzute de lege, pe care reclamantul le-a îndeplinit conform actelor de la dosar. Lucrarea efectuată la apartamentul său se încadrează în lucrări de reabilitare, prevăzute de art. 1 alin. (5) lit. c) din ordin. Conform acestui text, prin lucrări de reabilitare se înțelege totalitatea lucrărilor efectuate pentru readucerea unei construcții existente, la un grad de confort și siguranță, corespunzător stării inițiale a construcției sau chiar a îmbunătățirii acesteia.

Lucrarea s-a făcut pe baza autorizației de construire nr. 102629 din 22 decembrie 2000, a fost efectuată de o persoană juridică, cu materiale justificate prin facturi și a conferit un grad de confort sporit, astfel încât reprezintă o reabilitare în sensul dispozițiilor legale. În consecință, soluția instanței, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate, este temeinică și legală, iar recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 3103/C din 8 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.