ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25
aprilie 2003, la Tribunalul Sibiu, secția de contencios administrativ, sub nr. 3777,
reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală a
Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Sibiu, anularea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003 și a titlului executoriu nr.
114350 din 17 mai 2002, ca nelegale.
În motivarea acțiunii s-a precizat
de către reclamant, că și-a construit în apartamentul său, o centrală termică,
pentru care a achitat T.V.A., în temeiul art. 17 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000,
că formulând cerere de restituire a acestei sume, i-a fost admisă, iar ulterior
Administrația Finanțelor Publice Sibiu i-a solicitat restituirea sumei.
S-a mai susținut că actele
administrative emise, sunt nelegale, întrucât O.U.G. nr. 17/2000 acordă cota 0
de T.V.A., pentru reabilitarea locuințelor.
Tribunalul Sibiu, prin sentința
civilă nr. 3048/C pronunțată la 4 septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus
modificarea deciziei nr. 68 din 24 martie 2003, emisă de Direcția Generală a
Finanțelor Publice Sibiu, în sensul admiterii contestației și a absolvirii de
restituirea sumei de 4.694.029 lei, reprezentând T.V.A.
Tribunalul Sibiu, pentru a hotărî
astfel, a reținut că pentru lucrările de instalare a centralei termice,
reclamantul a achiziționat și materiale, că a îndeplinit condițiile impuse de
O.U.G. nr. 17/2000, în ce privește cota 0 T.V.A.
Tribunalul a înlăturat apărarea
formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, în sensul că nu se
poate restitui T.V.A. - ul pentru materialele achiziționate pe cont propriu,
întrucât prin decizia nr. 3, a Ministerului Finanțelor Publice, s-a impus
condiția ca materiale încorporate să fie cuprinse în lucrările și facturile
emise de persoanele fizice sau juridice autorizate care execută lucrarea de
instalare, condiție pe care reclamantul o îndeplinea.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, invocând
nelegalitatea acesteia, în sensul că intimatul nu a îndeplinit condițiile
prevăzute de Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000, acesta
achiziționând materialele pe cont propriu.
În același sens, a formulat recurs
și Administrația Finanțelor Publice a municipiului Sibiu.
Potrivit art. 302
1
C. proc. civ., modificat și completat prin O.U.G. nr. 58/2003, s-au admis în
principiu, recursurile, iar în faza judiciară a acestora, Înalta Curte de Casație
și Justiție, analizându-le, le-a respins cu următoarea motivare:
- rezultă că intimatul a îndeplinit
condițiile impuse de O.U.G. nr. 17/2000 și Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 1026/2000,
care se referă la realizarea instalației și montarea centralei;
- de asemenea, intimatul a făcut
dovada că acestea au fost cumpărate de la comercianți autorizați, conform
facturilor fiscale care identifică bunul vândut și prețul plătit;
- în atare împrejurare, recurentele
au interpretat restrictiv actele normative enunțate, deși acestea se referă la
restituirea T.V.A., și pentru materialele achiziționate, astfel că recursurile
de față urmează a fi respinse ca nefondate, hotărârea instanței de fond fiind
legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu și de Administrația Finanțelor
Publice a municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 3048/C din 4
septembrie 2003, a Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondate.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 martie 2004.