ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

U.N., în contradictoriu cu Direcția

Generală a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Sibiu, a solicitat anularea deciziei nr. 40 din 26 mai 2003, emisă de primul

pârât și a adresei nr. 59202 din 19 martie 2003, emisă de ultima pârâtă, prin

care s-a respins contestația pentru suma de 3.494.439 lei, reprezentând T.V.A.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 254626 din 25 septembrie 2001, a solicitat restituirea T.V.A., în sumă de 3.494.438 lei, aferentă instalării unei centrale

termice de apartament.

Prin procesul-verbal nr. 259962 din

23 octombrie 2001, organul fiscal i-a restituit suma, însă ulterior, prin

adresa contestată, i se cere înapoierea sumei, pe motiv că a beneficiat

necuvenit de ea, soluție menținută prin decizia atacată.

Consideră că în speță sunt

îndeplinite cerințele O.U.G. nr. 17/2000 și Ordinului Ministerului Finanțelor

nr. 1026/2000.

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3104/C din 8

septembrie 2003, a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate,

reținând că legal reclamantul a beneficiat de restituirea T.V.A. – ului.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, pârâtele au declarat recurs și au solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și în fond, respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nu

îndeplinește condițiile legale pentru aplicarea cotei 0 T.V.A.

Recursurile sunt nefondate.

Reclamantul, în cursul anului 2001,

și-a amenajat locuința, efectuând încălzirea centrală, cu centrală termică

proprie, lucrare executată de o persoană fizică autorizată, neplătitoare de T.V.A.,

în baza autorizației de construire nr. 1111 din 29 mai 2001, cu materiale

achiziționate cu factură.

Lucrarea reprezintă o reabilitare,

deoarece duce la un grad sporit de confort; astfel, reclamantul a solicitat

restituirea T.V.A. - ului aferent, în sumă de 3.494.438 lei, sumă pe care a primit-o,

dar pentru care ulterior a fost anunțat că trebuie să o înapoieze.

Temeiul pentru restituirea T.V.A. - ului

către reclamant, îl constituie O.U.G. nr. 17/2000 și Ordinul Ministerului

Finanțelor nr. 1026/2000.

Astfel, art. 1 din ordinul menționat

stabilește că potrivit prevederilor art. 17 lit. B. n) și o) din O.U.G. nr. 17/2000,

privind T.V.A., se aplică cota 0 T.V.A., pentru construcția, extinderea,

consolidarea și reabilitarea locuințelor, precum și pentru construcția de

lăcașuri de cult, pentru lucrările care îndeplinesc cumulativ condiții expres

prevăzute de lege, pe care reclamantul cu actele prezentate, le-a dovedit.

Lucrarea efectuată la apartamentul

său se încadrează în lucrări de reabilitare, prevăzute în art. 1 alin. (5) lit.

c) din ordin.

Conform acestui text, prin lucrări

de reabilitare se înțelege totalitatea lucrărilor efectuate pentru readucerea

unei construcții existente, la un grad de confort și siguranță corespunzător

stării inițiale a construcțiilor sau chiar îmbunătățirii acesteia.

Lucrarea s-a făcut pe baza

autorizației de construire nr. 111 din 29 mai 2001, a fost efectuată de o persoană fizică autorizată, cu materiale justificate prin facturi, iar ea

duce la un grad de confort sporit, reprezentând o reabilitare.

În consecință, soluția instanței, de

admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate, este temeinică și

legală, astfel că recursurile se privesc nefondate și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Sibiu și de Administrația Finanțelor Publice a municipiului

Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 3104/C din 8 septembrie 2003, pronunțată

de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 martie 2004.