ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2278/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.D. a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație din 6 aprilie 2000 a Casei Județene Sălaj a Cooperativelor de Credit C.R. Zalău, precum și a Hotărârii Comune a Consiliului de Administrație a Casei Județene și a Cooperativelor Zalău din 6 septembrie 2000; repunerea lui în drepturile avute anterior dării Hotărârii și obligarea Casei județene la plata indemnizației de 500.000 lei pe lună începând cu luna aprilie 2000, obligarea Cooperativei Zalău să-i achite indemnizația lunară de 500.000 lei începând cu luna iunie 2000. Prin sentința civilă nr. 6818/2000, Judecătoria Zalău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Prin sentința civilă nr. 104 din 9 martie 2001, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins, ca fiind fără obiect, acțiunea reclamantului privind anularea Hotărârii din 6 aprilie 2000 a Adunării Generale a Casei Județene C.R. Sălaj și a celei din 6 septembrie 2000 a Cooperativei Zalău. A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata despăgubirilor. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat că nu există nici un act ulterior ținerii ședinței Adunării Generale care să prevadă măsurile luate în ședința Adunării Generale, ci doar procesul verbal încheiat cu ocazia ședinței.

Drept urmare, neexistând o hotărâre de excludere s-a reținut că acțiunea reclamantului în ce privește primul capăt de cerere apare ca fiind rămasă fără obiect, iar cel de-al doilea capăt de cerere a fost, de asemenea, respins, în consecință: Prin decizia civilă nr. 664 din 11 iunie 2001, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că prima instanță a apreciat cu prea multă ușurință că nu există o hotărâre în privința reclamantului, care să fie supusă controlului judecătoresc, - întrucât votul și adoptarea hotărârii au fost exprimate în cele două adunări, însă, analiza chestiunilor de fond, privind valabilitatea hotărârilor adoptate, nu se mai impune, în raport cu prevederile art. 246 din OUG nr. 97/2000, ca urmare a situației noi intervenite, privind lichidarea Casei Județene.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, iar, pe fond, obligarea în solidar a numitului A.G. și a Casei Județene Sălaj la plata sumei de 5000.000 lei. De asemenea, solicită reintegrarea în Consiliul de Administrație al Cooperativei de Credit C.R. și obligarea, în solidar, a lui A.G. și a Cooperativei Zalău la plata sumei de 500.000 lei lunar, începând cu luna iunie 2000 și până la integrare. Recurentul arată astfel, că, deși curtea de apel critică hotărârea instanței de fond, nici ea nu s-a pronunțat în nici un fel în ce privește excluderea sa nelegală din Cooperativa Zalău.

Mai arată că, într-adevăr, Casa Județeană a fost dizolvată și nu se mai poate vorbi de reintegrarea sa în funcție, dar se impunea obligarea în solidar a numitului A.G. cu Casa Județeană Sălaj și, respectiv, cu Cooperativa Zalău la plata sumelor solicitate prin acțiune. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele: Reclamantul D.D. nu a respectat prevederile Statutului Casei Județene, nici în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Casei Județene și nici de membru al Consiliului de Administrație al C.R. Zalău. Astfel, acesta, după ce la propunerea președintelui Consiliului de Administrație al Casei Județene a fost de acord cu modificarea și completarea componenței acestui organism, s-a retras de la prima ședință a acestuia, ședință în cadrul căreia s-a ales legal noul Birou executiv al Casei Județene.

De asemenea, se constată că retragerea mandatului reclamantului D.D. din Consiliul de Administrație al Casei Județene și Consiliului de Administrație al C. Zalău a intervenit și ea, ca urmare a acceptării demisiei acestuia din funcția de administrator dată în ședința din 13.04.2000. Se mai constată și că hotărârile Biroului executiv al Casei Județene și ale Consiliului de Administrație al C.R. din 6 septembrie 2000 au fost ratificate de Adunarea Generală din 5 octombrie 2000. Față de aceste împrejurări, rezultă că nu există nici un temei legal pentru a dispune anularea celor două hotărâri, din 6 aprilie 2000 și, respectiv, din 6 septembrie 2000, și, ca atare, nici pentru repunerea reclamantului în funcțiile avute anterior și plata indemnizațiilor solicitate, deoarece excluderea acestuia din Consiliul de Administrație al C. Zalău și din cel al Casei Județene nu s-a făcut cu încălcarea unor norme legale imperative.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că începând cu data de 13 februarie 2001, conform prevederilor art. 246 din O.U.G. nr. 97/2000, Casa Județeană s-a dizolvat de drept. Astfel fiind, reținându-se că reclamantul nu a invocat nici un motiv de desființare a deciziei atacate, în baza dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul pe care l-a declarat în cauză, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul D.D., împotriva deciziei nr. 664 din 11 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2003.