ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș sub nr.755 din 22 august 2003, reclamantul S.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, a solicitat anularea hotărârii nr.1750 din 19 decembrie 2002 prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acestuia calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309 din 22 mai 2002. In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 1 aprilie 1953-8 iunie 1954 a fost militar la UM 04351 Timișoara, aceasta având profil de detașament de muncă, conform mențiunilor din livretul său militar, astfel că, în mod greșit, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002.

Pârâta – Casa Județeană de Pensii Mureș, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul a efectuat stagiul militar la o unitate militară din cadrul Ministerului Forțelor Armate iar Legea nr.309/2002 are în vedere stagiul militar efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 214 din 1 iulie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 1750 din 19 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute la art.2 din Legea nr.309/2002, pentru perioada 1 aprilie 1953 - 8 iunie 1954, începând cu data de 1 iulie 2002. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

In motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr.309/2002 îl au numai persoanele care, în perioada 1950 – 1961, au efectuat stagiul militar la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ori, din livretul militar al petentului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar la o unitate militară. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.1 din Legea nr. 309 din 22 mai 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Din datele înscrise în livretul militar al reclamantului rezultă că, în perioada 1 aprilie 1953 – 8 iunie 1954, acesta nu a beneficiat de instruire militară și nici nu a fost folosit ca militar instruit. Conform înscrierilor din livretul militar, pe întreaga perioada menționată, reclamantul a fost folosit ca mână de lucru, astfel că acesta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.309/2002, cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat iar sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr.214 din 1 iulie a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.