ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 228/2004

Asupra

recursului  de față;

Din

examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș sub nr.755 din 22 august

2003, reclamantul S.P.,  în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

Mureș, a  solicitat  anularea  hotărârii nr.1750 din 19 decembrie 2002 prin

care pârâta a refuzat  să-i  recunoască acestuia  calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309 din 22 mai 2002.

In

motivarea acțiunii reclamantul  a arătat că în perioada 1 aprilie 1953-8 iunie

1954 a fost militar la UM 04351 Timișoara, aceasta având  profil de detașament

de muncă, conform  mențiunilor din livretul său militar, astfel că, în mod

greșit, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute  de Legea

nr.309/2002.

Pârâta

– Casa Județeană de Pensii Mureș, prin întâmpinarea  depusă, a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că  reclamantul a efectuat  stagiul militar la o

unitate militară din cadrul Ministerului Forțelor Armate iar  Legea nr.309/2002

are în vedere stagiul militar efectuat  în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Curtea

de Apel Târgu Mureș, secția  comercială și de contencios  administrativ, prin

sentința nr. 214 din 1 iulie 2003, a  admis  acțiunea reclamantului,  a anulat

hotărârea nr. 1750 din 19 decembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii

Mureș, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde

reclamantului drepturile prevăzute  la art.2  din Legea nr.309/2002, pentru

perioada 1 aprilie 1953 - 8 iunie 1954, începând  cu data de 1 iulie 2002.

Impotriva

acestei sentințe a  declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș,

criticând-o ca netemeinică și nelegală.

In

motivarea  recursului, recurenta a arătat că instanța de fond nu a ținut seama

de  faptul că  beneficiul  drepturilor prevăzute  de Legea nr.309/2002 îl au

numai persoanele  care, în perioada 1950 – 1961, au efectuat  stagiul militar

la detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a  Serviciului Muncii,

ori, din livretul militar al petentului rezultă că acesta a efectuat stagiul

militar la o unitate militară.

Examinând

sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele  administrate și

cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată  că recursul

nu este fondat, după cum se va  arăta în continuare.

Potrivit

art.1 din Legea nr. 309 din 22 mai 2002, de prevederile  acestei legi

beneficiază  persoana, cetățean român, care a efectuat  stagiul militar  în

detașamentele  de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Din

datele  înscrise în livretul militar al reclamantului  rezultă că, în perioada

1 aprilie 1953 – 8 iunie 1954, acesta nu a beneficiat  de  instruire militară

și nici nu a fost folosit ca militar instruit.

Conform

înscrierilor din livretul militar, pe întreaga perioada menționată, reclamantul

a  fost folosit  ca mână de lucru, astfel că acesta beneficiază de  drepturile

prevăzute  de Legea nr.309/2002, cum, în mod  corect, a apreciat și instanța

de  fond.

Pentru

considerentele arătate, recursul declarat în cauză va  fi respins ca nefondat

iar sentința instanței de  fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș  împotriva sentinței civile

nr.214 din 1 iulie a Curții de Apel Târgu Mureș, secția  comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 ianuarie  2004.