ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1055/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la 4 iulie 2003, reclamantul B.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 4237

din 1 iunie 2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să i

se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 13 mai 1952 – 31 decembrie 1953 și să i se acorde drepturile

prevăzute de art. 2 din aceeași lege, începând cu 28 august 2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat

că a efectuat stagiul militar în carul Direcției Generale a Serviciului Muncii

– U.M. 03048 Reșița, cu profil de detașament de muncă, astfel că se încadrează

în dispozițiile legale precitate.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 256 din 5

august 2003, a admis acțiunea reclamantului B.I., a anulat hotărârea nr. 4237

din 1 iunie 2003 a Casei Județene de Pensii Mureș și a obligat pârâta să emită

o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar

al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13 mai 1952 – 31

decembrie 1953 și să-i acorde drepturile conferite de această lege, începând cu

28 august 2002.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că

reclamantul a efectuat stagiul militar la unitate militară, iar nu la un

detașament de muncă, cum prevăd dispozițiile art. 1 din Normele metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, iar drepturile se acordă acestei ultime

categorii de persoane, având în vedere tratamentele diferite la care au fost

supuse.

A mai arătat că nu s-a făcut dovada,

în sensul art. 1 din Legea nr. 309/2002 și în consecință, cererea petentului

este neîntemeiată.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961.

Prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul

unor unități militare, iar a doua condiție – detașamentele să fi făcut parte

din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză, intimatul-reclamant

și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul unei unități militare, U.M. 03048

Reșița din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond

reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din

Legea nr. 309/2002.

Astfel fiind, recursul este întemeiat

și va fi admis, sentința recurată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 256 din 5 august 2003,

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 martie 2004.