ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 28 decembrie 2001, reclamantul L.E. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, solicitând obligarea pârâtului să răspundă notificării nr. 75 din 29 iunie 2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc, cu plata sumei de 5.000.000 lei, daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a introdus acțiune în justiție pentru revendicarea imobilului situat în Piatra Neamț, preluat de stat în mod abuziv, tribunalul învestit cu soluționarea pricinii, dispunând suspendarea judecării cauzei până la depunerea răspunsului la notificare. Prin sentința civilă nr. 1021 din 30 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile unui refuz nejustificat de a răspunde notificării, din relațiile comunicate de pârât reclamantului cu nr. 1342 din 29 octombrie 2000 rezultând lipsa de culpă a ministerului, întrucât notificarea nu a fost trimisă la sediul din București, iar la Cercul militar Piatra Neamț nu a fost primită, fiind trimisă la o altă adresă decât cea reală. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul L.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a învederat că din actele aflate la dosar rezultă că notificarea a intrat în posesia Cercului Militar Piatra Neamț, chiar dacă adresa instituției nu a fost indicată cu precizie.

Reclamantul a mai criticat lipsa de rol activ a instanței care nu a solicitat relații de la pârât pentru a afla identitatea persoanei care a semnat confirmarea de primire a notificării. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că lipsa unui răspuns la notificarea nr. 75/2001 nu se datorează culpei pârâtului, în acest sens instanța de fond reținând, în mod justificat, că înscrisul respectiv nu a fost expediat la sediul Ministerului Apărării Naționale, respectiv în București, pentru ca direcția de specialitate să poate transmite un răspuns.

Luând cunoștință de obiectul litigiului, urmare a cererii de chemare în judecată, pârâtul a comunicat reclamantului cu adresa nr. 1342 din 29 octombrie 2002, actele necesare întocmirii răspunsului solicitat, reclamantul nefăcând dovada că după această dată a dat curs comunicării primite de la Ministerul Apărării Naționale. Cât privește faptul că notificarea ar fi fost primită de Cercul Militar Piatra Neamț, împrejurare contestată de pârât, confirmarea de primire AR din 15 octombrie 2001 nu face această dovadă, nerezultând identitatea persoanei care a primit actul. Nici critica privind lipsa rolului activ al instanței nu poate fi primită, nesolicitându-se alte probe și nerezultând necesitatea administrării acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.E. împotriva sentinței civile nr. 1021 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2003.