ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2646/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

28 decembrie 2001, reclamantul L.E. a chemat în judecată Ministerul Apărării

Naționale, solicitând obligarea pârâtului să răspundă notificării nr. 75 din 29

iunie 2001, formulată în baza Legii nr. 10/2001, prin executorul judecătoresc,

cu plata sumei de 5.000.000 lei, daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că a introdus acțiune în justiție pentru revendicarea imobilului situat

în Piatra Neamț, preluat de stat în mod abuziv, tribunalul învestit cu

soluționarea pricinii, dispunând suspendarea judecării cauzei până la depunerea

răspunsului la notificare.

Prin sentința civilă nr. 1021 din 30

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că nu sunt întrunite condițiile unui refuz nejustificat de a

răspunde notificării, din relațiile comunicate de pârât reclamantului cu nr.

1342 din 29 octombrie 2000 rezultând lipsa de culpă a ministerului, întrucât

notificarea nu a fost trimisă la sediul din București, iar la Cercul militar

Piatra Neamț nu a fost primită, fiind trimisă la o altă adresă decât cea reală.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul L.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că

din actele aflate la dosar rezultă că notificarea a intrat în posesia Cercului

Militar Piatra Neamț, chiar dacă adresa instituției nu a fost indicată cu

precizie.

Reclamantul a mai criticat lipsa de

rol activ a instanței care nu a solicitat relații de la pârât pentru a afla

identitatea persoanei care a semnat confirmarea de primire a notificării.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, Curtea constată că lipsa unui răspuns la

notificarea nr. 75/2001 nu se datorează culpei pârâtului, în acest sens

instanța de fond reținând, în mod justificat, că înscrisul respectiv nu a fost

expediat la sediul Ministerului Apărării Naționale, respectiv în București,

pentru ca direcția de specialitate să poate transmite un răspuns.

Luând cunoștință de obiectul

litigiului, urmare a cererii de chemare în judecată, pârâtul a comunicat

reclamantului cu adresa nr. 1342 din 29 octombrie 2002, actele necesare

întocmirii răspunsului solicitat, reclamantul nefăcând dovada că după această

dată a dat curs comunicării primite de la Ministerul Apărării Naționale.

Cât privește faptul că notificarea

ar fi fost primită de Cercul Militar Piatra Neamț, împrejurare contestată de

pârât, confirmarea de primire AR din 15 octombrie 2001 nu face această dovadă,

nerezultând identitatea persoanei care a primit actul.

Nici critica privind lipsa rolului

activ al instanței nu poate fi primită, nesolicitându-se alte probe și

nerezultând necesitatea administrării acestora.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de L.E. împotriva sentinței

civile nr. 1021 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 septembrie 2003.