ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 931/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 129 din 7

mai 2002 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a respins ca prematură contestația

formulată de reclamanta G.A.C., întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 în

contradictoriu cu intimatul Municipiul Piatra Neamț.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență următoarele:

Cu notificarea comunicată Primăriei Municipiului

Piatra Neamț prin executorul judecătoresc și înregistrată la intimată sub nr. 8654

din 10 aprilie 2001 contestatoarea G.A.C. a solicitat în temeiul Legii nr.

10/2001 să i se retrocedeze unele terenuri situate în Piatra Neamț între

Biserica Sf. Gheorghe și Școala nr. 3 care i-au fost expropriate, în prezent

fiind fără construcții, precum și să i se plătească despăgubirile cuvenite

pentru construcțiile aflate pe terenurile expropriate și care au fost demolate,

fără plata contravalorii acestora.

Că în urma analizării și verificării

pretențiilor formulate prin notificare de către persoana îndreptățită, persoana

deținătoare, Primăria Municipiului Piatra Neamț nu s-a pronunțat asupra cererii

de restituire în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 prin decizie ori dispoziție motivată.

Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001

prin care s-a răspuns la cererea de restituire nu constituie o pronunțare

asupra cererii adresate, în sensul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001,

părțile fiind obligați să urmeze procedura prevăzută de textul menționat.

Că față de dispozițiile legale

aplicabile în cauză, contestația formulată de contestatoare în urma adresei

primită de la intimată apare ca fiind prematură și se respinge în temeiul

acestei excepții, soluția pronunțată neprejudiciind pe contestatoare.

Apelul declarat de apelantă

contestatoarea G.A.C. împotriva sentinței civile nr. 129 din 7 mai 2002 a fost

admis prin decizia civilă nr. 46 din 9 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău, secția civilă, anulându-se sentința apelată și rejudecând cauza în

fond s-a respins contestația ca nefondată.

În motivarea deciziei pronunțate de

către instanța de apel se arată după cum urmează:

Prin notificarea întemeiată pe

prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat să-i fie retrocedate în

natură imobilele expropriate, iar în situația în care restituirea nu este

posibilă a solicitat despăgubiri.

Că Primăria Municipiului Piatra

Neamț prin adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 răspunde la notificare că

restituirea în natură a construcțiilor și terenului nu este posibilă deoarece

construcțiile le-au fost demolate iar terenul aparține domeniului public al

municipiului, situație în care este posibilă numai acordarea de despăgubiri

bănești.

Că adresa nr. 8654/2001 echivalează

cu o „decizie” sau „dispoziție” în înțelesul art. 23 și art. 24 din Legea nr.

10/2001, iar din conținutul ei se deduce în mod indubitabil refuzul de restituire

în natură a imobilului aflat în litigiu și îndreptățirea reclamantei la

reparații sub forma despăgubirilor, neacceptate însă de aceasta.

Că neurmarea întocmai de către

unitatea deținătoare a procedurii prevăzută de art. 23 și art. 24 din Legea nr.

10/2001 și trimiterea răspunsului la notificare sub forma unei adrese nu este

de natură să condiționeze accesul la justiție a reclamantei de emiterea unei

decizii „cu respectarea cerințelor legale de formă”.

Urmând acest raționament, instanța

de apel a considerat că respingerea contestației ca prematură este greșită

impunându-se admiterea apelului și anularea hotărârii instanței de fond.

Soluționând în aceste condiții

acțiunea în fond instanța de apel a decis, că din probele administrate rezultă

că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul

fiind în administrarea Școlii generale nr. 3 din Piatra Neamț, unitate bugetară

de învățământ, nefiind posibilă restituirea în natură a acestuia, fosta

proprietară fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel a declarat recurs reclamanta G.A.C. întemeiat pe motivele de

casare prevăzute de art. 304, pct. 7, 9 și 10 în dezvoltarea cărora arată în

esență următoarele:

- expertiza administrată în cauză și

completarea acesteia conțin concluzii contradictorii referitoare la suprafața

de teren fără construcții, afectată terenului de sport al școlii, dar în apel

s-a respins cererea de a se administra o nouă expertiză, pentru lămurirea contradicțiilor

și pentru a se stabili dacă terenul este liber, neafectat de construcții.

- instanța a considerat că în cauză

sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, fără a cerceta în

prealabil dacă imobilele au fost preluate de stat cu titlu, adică cu

respectarea prevederilor legale în vigoare la data exproprierii;

- art. 16 din Legea nr. 10/2001

exceptează de la restituirea în natură numai construcțiile ocupate de unitățile

și instituțiile precizate în articolul menționat; în cauză terenul în litigiu

nu este ocupat, deci excede categoriei de imobile „ocupate” în accepțiunea

legii.

Recursul este fondat în sensul

considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Reclamanta G.A.C., în calitate de

persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 a

notificat prin executorul judecătoresc la data de 10 aprilie 2001, Primăria

Municipiului Piatra Neamț, solicitând restituirea în natură a unor imobile,

terenuri și construcții, situate în Municipiul Piatra Neamț, care au fost

expropriate, susținând că nu a primit despăgubiri pentru imobilele de care a

fost deposedată.

În cuprinsul notificării reclamanta

identifică și descrie imobilele expropriate, face o evaluare estimată a acestora,

arătând că au fost demolate construcțiile dar că terenurile sunt parțial

libere, neocupate de construcții și solicită ca aceste terenuri să-i fie

restituite în natură iar pentru partea de imobile ce nu se poate restitui în

natură să fie despăgubită cu contravaloarea indicată în notificare.

Tot în cuprinsul notificării

reclamanta solicită să fie invitată de către persoana deținătoare a imobilelor

pentru identificarea acestora și pentru negocieri cu privire la modalitatea de

restituire și stabilire a despăgubirilor.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

10/2001, unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării să se pronunțe, prin decizie sau după caz dispoziție

motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Persoana îndreptățită are dreptul să

susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de

restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util,

să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.

Pe de altă parte, în conformitate cu

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este

aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat

ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut

la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. În cazul imobilelor cu

destinație de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de

restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești.

Din lucrările dosarului se constată

că intimata-pârâtă, Primăria Municipiului Piatra Neamț, căreia îi erau

aplicabile întocmai prevederile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, deși

a fost notificată de către persoana îndreptățită cu respectarea prevederilor

din art. 23 al Legii nr. 10/2001 nu s-a conformat acestor prevederi,

nepronunțându-se în termenul de 60 de zile prin dispoziție motivată, cu

propunere de restituire în natură a imobilelor expropriate, sau ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 cu

care intimata a înțeles să răspundă la notificarea trimisă de reclamantă și

primită la 10 aprilie 2001 nu îndeplinește cerințele art. 23 și art. 24 din

Legea nr. 10/2001 privind conținutul dispozițiilor emise de primari conform

art. 20 alin. (31) din lege.

Astfel, deși în adresa menționată se

face referire la unele notificări făcute în urma cărora s-a constatat că restituirea

în natură a imobilelor nu este posibilă, nu se face persoanei îndreptățite o

ofertă concretă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilelor,

făcându-se doar mențiunea că se impune acordarea de despăgubiri bănești, care

vor fi calculate atunci când se va comunica indicele de inflație de către

Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

În aceste condiții, respingerea

contestației reclamantei ca prematură prin sentința pronunțată de către

Tribunalul Neamț, soluție schimbată în apel în sensul respingerii acțiunii ca

nefondată constituie o încălcare a prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea

nr. 10/2001 impunându-se admiterea recursului de față, casarea celor două

hotărâri atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea

rejudecării cauzei.

În rejudecarea cauzei tribunalul va

solicita persoanei notificate să emită o dispoziție motivată, cu respectarea

prevederilor legale și în situația că restituirea în natură nu se poate face

pentru nici unul din terenurile în litigiu să facă prin dispoziția emisă oferta

concretă de restituire prin echivalent în una din modalitățile prevăzute de

lege, iar în cazul în care se va opta pentru despăgubiri să se stabilească

valoarea acestora în urma unei expertize de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta G.A.C.

împotriva deciziei civile nr. 46 din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel

Bacău, secția civilă.

Casează decizia atacată

precum și sentința civilă nr. 129 din 7 mai 2002 a Tribunalului Neamț și

trimite cauza pentru rejudecare acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.