ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 931/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 129 din 7 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Neamț s-a respins ca prematură contestația formulată de reclamanta G.A.C., întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu intimatul Municipiul Piatra Neamț. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență următoarele: Cu notificarea comunicată Primăriei Municipiului Piatra Neamț prin executorul judecătoresc și înregistrată la intimată sub nr. 8654 din 10 aprilie 2001 contestatoarea G.A.C. a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 să i se retrocedeze unele terenuri situate în Piatra Neamț între Biserica Sf. Gheorghe și Școala nr. 3 care i-au fost expropriate, în prezent fiind fără construcții, precum și să i se plătească despăgubirile cuvenite pentru construcțiile aflate pe terenurile expropriate și care au fost demolate, fără plata contravalorii acestora.

Că în urma analizării și verificării pretențiilor formulate prin notificare de către persoana îndreptățită, persoana deținătoare, Primăria Municipiului Piatra Neamț nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin decizie ori dispoziție motivată. Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 prin care s-a răspuns la cererea de restituire nu constituie o pronunțare asupra cererii adresate, în sensul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, părțile fiind obligați să urmeze procedura prevăzută de textul menționat. Că față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, contestația formulată de contestatoare în urma adresei primită de la intimată apare ca fiind prematură și se respinge în temeiul acestei excepții, soluția pronunțată neprejudiciind pe contestatoare.

Apelul declarat de apelantă contestatoarea G.A.C. împotriva sentinței civile nr. 129 din 7 mai 2002 a fost admis prin decizia civilă nr. 46 din 9 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, anulându-se sentința apelată și rejudecând cauza în fond s-a respins contestația ca nefondată. În motivarea deciziei pronunțate de către instanța de apel se arată după cum urmează: Prin notificarea întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat să-i fie retrocedate în natură imobilele expropriate, iar în situația în care restituirea nu este posibilă a solicitat despăgubiri. Că Primăria Municipiului Piatra Neamț prin adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 răspunde la notificare că restituirea în natură a construcțiilor și terenului nu este posibilă deoarece construcțiile le-au fost demolate iar terenul aparține domeniului public al municipiului, situație în care este posibilă numai acordarea de despăgubiri bănești.

Că adresa nr. 8654/2001 echivalează cu o „decizie” sau „dispoziție” în înțelesul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, iar din conținutul ei se deduce în mod indubitabil refuzul de restituire în natură a imobilului aflat în litigiu și îndreptățirea reclamantei la reparații sub forma despăgubirilor, neacceptate însă de aceasta. Că neurmarea întocmai de către unitatea deținătoare a procedurii prevăzută de art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și trimiterea răspunsului la notificare sub forma unei adrese nu este de natură să condiționeze accesul la justiție a reclamantei de emiterea unei decizii „cu respectarea cerințelor legale de formă”. Urmând acest raționament, instanța de apel a considerat că respingerea contestației ca prematură este greșită impunându-se admiterea apelului și anularea hotărârii instanței de fond.

Soluționând în aceste condiții acțiunea în fond instanța de apel a decis, că din probele administrate rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind în administrarea Școlii generale nr. 3 din Piatra Neamț, unitate bugetară de învățământ, nefiind posibilă restituirea în natură a acestuia, fosta proprietară fiind îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs reclamanta G.A.C. întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304, pct. 7, 9 și 10 în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele: - expertiza administrată în cauză și completarea acesteia conțin concluzii contradictorii referitoare la suprafața de teren fără construcții, afectată terenului de sport al școlii, dar în apel s-a respins cererea de a se administra o nouă expertiză, pentru lămurirea contradicțiilor și pentru a se stabili dacă terenul este liber, neafectat de construcții.

- instanța a considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001, fără a cerceta în prealabil dacă imobilele au fost preluate de stat cu titlu, adică cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data exproprierii; - art. 16 din Legea nr. 10/2001 exceptează de la restituirea în natură numai construcțiile ocupate de unitățile și instituțiile precizate în articolul menționat; în cauză terenul în litigiu nu este ocupat, deci excede categoriei de imobile „ocupate” în accepțiunea legii.

Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor arăta în continuare: Reclamanta G.A.C., în calitate de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 a notificat prin executorul judecătoresc la data de 10 aprilie 2001, Primăria Municipiului Piatra Neamț, solicitând restituirea în natură a unor imobile, terenuri și construcții, situate în Municipiul Piatra Neamț, care au fost expropriate, susținând că nu a primit despăgubiri pentru imobilele de care a fost deposedată. În cuprinsul notificării reclamanta identifică și descrie imobilele expropriate, face o evaluare estimată a acestora, arătând că au fost demolate construcțiile dar că terenurile sunt parțial libere, neocupate de construcții și solicită ca aceste terenuri să-i fie restituite în natură iar pentru partea de imobile ce nu se poate restitui în natură să fie despăgubită cu contravaloarea indicată în notificare.

Tot în cuprinsul notificării reclamanta solicită să fie invitată de către persoana deținătoare a imobilelor pentru identificarea acestora și pentru negocieri cu privire la modalitatea de restituire și stabilire a despăgubirilor. Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării să se pronunțe, prin decizie sau după caz dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. În acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. În cazul imobilelor cu destinație de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești.

Din lucrările dosarului se constată că intimata-pârâtă, Primăria Municipiului Piatra Neamț, căreia îi erau aplicabile întocmai prevederile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, deși a fost notificată de către persoana îndreptățită cu respectarea prevederilor din art. 23 al Legii nr. 10/2001 nu s-a conformat acestor prevederi, nepronunțându-se în termenul de 60 de zile prin dispoziție motivată, cu propunere de restituire în natură a imobilelor expropriate, sau ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. Adresa nr. 8654 din 14 iunie 2001 cu care intimata a înțeles să răspundă la notificarea trimisă de reclamantă și primită la 10 aprilie 2001 nu îndeplinește cerințele art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind conținutul dispozițiilor emise de primari conform art. 20 alin. (31) din lege.

Astfel, deși în adresa menționată se face referire la unele notificări făcute în urma cărora s-a constatat că restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă, nu se face persoanei îndreptățite o ofertă concretă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilelor, făcându-se doar mențiunea că se impune acordarea de despăgubiri bănești, care vor fi calculate atunci când se va comunica indicele de inflație de către Institutul Național de Statistică și Studii Economice. În aceste condiții, respingerea contestației reclamantei ca prematură prin sentința pronunțată de către Tribunalul Neamț, soluție schimbată în apel în sensul respingerii acțiunii ca nefondată constituie o încălcare a prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 impunându-se admiterea recursului de față, casarea celor două hotărâri atacate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea rejudecării cauzei.

În rejudecarea cauzei tribunalul va solicita persoanei notificate să emită o dispoziție motivată, cu respectarea prevederilor legale și în situația că restituirea în natură nu se poate face pentru nici unul din terenurile în litigiu să facă prin dispoziția emisă oferta concretă de restituire prin echivalent în una din modalitățile prevăzute de lege, iar în cazul în care se va opta pentru despăgubiri să se stabilească valoarea acestora în urma unei expertize de specialitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta G.A.C. împotriva deciziei civile nr. 46 din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 129 din 7 mai 2002 a Tribunalului Neamț și trimite cauza pentru rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.