ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin sentința nr. 162 din 25 aprilie 2003 a admis excepția de prematuritate

invocată de pârâtele SC U. SA și Primăria Neamț și a respins ca inadmisibilă

cererea de restituire în natură a imobilului situat în Piatra Neamț, formulată

de reclamanta P.E. în contradictoriu cu pârâtele SC U. SA, Primăria

municipiului Piatra Neamț și SC S. SA Piatra Neamț.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că acțiunea în justiție, întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 are un caracter subsidiar, neputând fi exercitată decât după

efectuarea procedurii administrative obligatorii și prealabile prevăzute de

art. 1, art. 21 alin. (1) și (5), art. 47 alin. (1) și art. 48.

Ca atare, reținând că cererea

reclamantei a fost adresată instanței de judecată fără a se face dovada

parcurgerii procedurii administrative prealabile, instanța a admis excepția de

prematuritate a acțiunii invocate de pârâtele SC U. SA și Primăria municipiului

Piatra Neamț și a respins ca inadmisibilă cererea de restituire în natură a

imobilului.

Prin decizia nr. 88 din 29 octombrie

2003, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis apelul formulat de

apelanta-reclamantă P.E. și, pe cale de consecință, a anulat sentința nr. 162

din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Neamț, stabilind termen pentru soluționarea

fondului la data de 3decembrie 2003, cu citarea părților.

Pentru a decide astfel, instanța a

reținut că tribunalul a rezolvat litigiul pe baza unei excepții greșit

reținute, câtă vreme reclamanta a notificat atât pe SC U. SA Piatra Neamț cât

și pe Primăria municipiului Piatra Neamț.

Instanța a mai reținut că la data

notificării, imobilul era deținut cel puțin parțial de pârâta SC U. SA, care de

altfel a și emis Hotărârea A.G.A. nr. 22 din 24 iulie 2002 de respingere a

notificării, act pe care reclamanta l-a contestat în instanță și asupra căruia

aceasta nu s-a pronunțat.

În considerarea dispozițiilor art. 21

alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face

dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a

respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei

unități decât cea care deține imobilul, instanța a reținut că din nici o probă

a dosarului nu rezultă că pârâtele au comunicat reclamantei, conform art. 25

alin. (2) din lege, datele privind persoana juridică deținătoare a unor părți

din imobil pentru ca aceasta să îndeplinească procedura specială în raport de

unitățile deținătoare. În acest context, instanța a apreciat că reclamanta era

îndreptățită să se adreseze direct instanței, din moment ce Primăria

municipiului Piatra Neamț și-a încălcat obligația ce îi revenea din

dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtele Primăria municipiului Piatra Neamț și SC U. SA Piatra

Neamț.

În cererea de recurs întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pârâta Primăria

municipiului Piatra Neamț a susținut în esență că se impune menținerea excepției

de prematuritate a acțiunii așa cum a fost admisă de instanța de fond.

În cererea de recurs, pârâta SC U. SA

Piatra Neamț susține că instanța de fond a reținut în mod corect prematuritatea

acțiunii introdusă de reclamantă, solicitând scoaterea sa din cauză, întrucât

în prezent nu mai este proprietara imobilului a cărui restituire în natură se

cere.

Recursul urmează a fi respins,

pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare

în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel găsind

apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca

procesul pronunțând o hotărâre definitivă.

Rațiunea acestei prevederi legale decurge

din cerința asigurării judecării cauzelor cu celeritate, în timp rezonabil,

pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, posibilă

anterior modificării textului menționat, prin O.U.G. nr. 138/2000.

Ea circumscrie obligația instanței

de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o singură

decizie.

De menționat este faptul că părțile

nu sunt private de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al

căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac

a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea

definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată

calea de atac a recursului.

Astfel fiind, decizia recurată prin

care a fost anulată sentința apelată și a fost reținută cauza pentru judecarea

în fond nu este, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată

cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.

În consecință, recursurile fiind

inadmisibile, urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

Primăria municipiului Piatra Neamț și SC U. SA Piatra Neamț împotriva deciziei

nr. 88 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.