ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 331/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 162 din 25 aprilie 2003 a admis excepția de prematuritate invocată de pârâtele SC U. SA și Primăria Neamț și a respins ca inadmisibilă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Piatra Neamț, formulată de reclamanta P.E. în contradictoriu cu pârâtele SC U. SA, Primăria municipiului Piatra Neamț și SC S. SA Piatra Neamț.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că acțiunea în justiție, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 are un caracter subsidiar, neputând fi exercitată decât după efectuarea procedurii administrative obligatorii și prealabile prevăzute de art. 1, art. 21 alin. (1) și (5), art. 47 alin. (1) și art. 48. Ca atare, reținând că cererea reclamantei a fost adresată instanței de judecată fără a se face dovada parcurgerii procedurii administrative prealabile, instanța a admis excepția de prematuritate a acțiunii invocate de pârâtele SC U. SA și Primăria municipiului Piatra Neamț și a respins ca inadmisibilă cererea de restituire în natură a imobilului. Prin decizia nr. 88 din 29 octombrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă P.E.

și, pe cale de consecință, a anulat sentința nr. 162 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Neamț, stabilind termen pentru soluționarea fondului la data de 3decembrie 2003, cu citarea părților. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că tribunalul a rezolvat litigiul pe baza unei excepții greșit reținute, câtă vreme reclamanta a notificat atât pe SC U. SA Piatra Neamț cât și pe Primăria municipiului Piatra Neamț. Instanța a mai reținut că la data notificării, imobilul era deținut cel puțin parțial de pârâta SC U. SA, care de altfel a și emis Hotărârea A.G.A. nr. 22 din 24 iulie 2002 de respingere a notificării, act pe care reclamanta l-a contestat în instanță și asupra căruia aceasta nu s-a pronunțat.

În considerarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1), chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul, instanța a reținut că din nici o probă a dosarului nu rezultă că pârâtele au comunicat reclamantei, conform art. 25 alin. (2) din lege, datele privind persoana juridică deținătoare a unor părți din imobil pentru ca aceasta să îndeplinească procedura specială în raport de unitățile deținătoare. În acest context, instanța a apreciat că reclamanta era îndreptățită să se adreseze direct instanței, din moment ce Primăria municipiului Piatra Neamț și-a încălcat obligația ce îi revenea din dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Primăria municipiului Piatra Neamț și SC U. SA Piatra Neamț. În cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pârâta Primăria municipiului Piatra Neamț a susținut în esență că se impune menținerea excepției de prematuritate a acțiunii așa cum a fost admisă de instanța de fond. În cererea de recurs, pârâta SC U. SA Piatra Neamț susține că instanța de fond a reținut în mod corect prematuritatea acțiunii introdusă de reclamantă, solicitând scoaterea sa din cauză, întrucât în prezent nu mai este proprietara imobilului a cărui restituire în natură se cere. Recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul pronunțând o hotărâre definitivă. Rațiunea acestei prevederi legale decurge din cerința asigurării judecării cauzelor cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, posibilă anterior modificării textului menționat, prin O.U.G. nr. 138/2000. Ea circumscrie obligația instanței de apel de a se pronunța asupra apelului și asupra fondului printr-o singură decizie. De menționat este faptul că părțile nu sunt private de un grad de jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului și atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului. Astfel fiind, decizia recurată prin care a fost anulată sentința apelată și a fost reținută cauza pentru judecarea în fond nu este, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel. În consecință, recursurile fiind inadmisibile, urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de Primăria municipiului Piatra Neamț și SC U. SA Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 88 din 29 octombrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.