ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4404/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 77 din 24 ianuarie 2001 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea reclamantelor C.H.V. și C.C. în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. F. S.A. și cu intervenientele C.M. și R.L. Au fost obligați pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, teren în suprafață de 303 m.p. și construcțiile existente pe acesta. Au fost respinse, ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate de interveniente. Împotriva menționatei sentințe au formulat apel, pârâtul Consiliul General al Municipiului București, precum și intervenientele C.M.și R.L.

Prin încheierea din 24 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă investită cu soluționarea apelului, a suspendat judecata în temeiul art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la cererea intimatelor reclamante C.H.V. și C.C. Apelanta-intervenientă R.L. a solicitat, la 16 octombrie 2002, repunerea cauzei pe rol invocând dispozițiile art. 245 C. proc. civ. Aceeași cerere a formulat la 18 octombrie 2002 și apelanta-intervenientă C.M. Urmare cererilor de repunere pe rol, Curtea a fixat termen pentru 20 noiembrie 2002, cu citarea părților.

La această dată fiind lipsă de procedură cu apelantul-pârât Consiliul General al Municipiului București, s-a amânat judecarea pentru 22 ianuarie 2003. Prin încheierea din 22 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererile de repunere pe rol formulate de apelantele-interveniente și a dispus suspendarea judecării apelurilor, ceea ce, de fapt dispusese prin încheierea din 24 octombrie 2001, la cererea intimatelor-reclamante. Intervenienta C.M.a declarat recurs împotriva menționatei încheieri și a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

A criticat instanța pentru că: a soluționat cauza fără a ține seama de cererea de amânare a judecății formulată de apărătorul său ales; nu a motivat încheierea; nu a avut în vedere că, suspendarea judecății dispusă în temeiul Legii nr. 10/2001, nu operează în ceea ce privește intervenția principală, unde se urmărește un interes propriu caz în care, trebuia continuată judecata sub aspectul apelurilor intervenientelor, sau, să se disjungă cauza. Recursul este fondat. Din actele dosarului rezultă, că la 21 ianuarie 2003 apărătorul ales al recurentei-interveniente a solicitat amânarea judecății pricinii aflându-se în imposibilitate de prezentare motivată de cauze de ordin medical conform adeverinței anexate.

Grefierul de ședință a referit despre existența cererii de amânare a judecății, dovedită cu actul medical. Instanța însă, nu a luat în discuție cererea de amânare a judecății, ci a trecut la soluționarea cererii de repunere pe rol, lipsind-o de dreptul de apărare pe recurenta-intervenientă C.M. Soluționând cauza cu încălcarea dreptului de apărare al recurentei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă casării. Așa fiind recursul se va admite, încheierea atacată se va casa și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol. Cu ocazia rejudecării se vor analiza și celelalte motive invocate de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienta C.M. împotriva Încheierii din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. 2104/2000. Casează încheierea și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.