ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4404/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4404/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 77 din 24 ianuarie 2001 Tribunalul București, secția a IV-a
civilă, a admis cererea reclamantelor C.H.V. și C.C. în contradictoriu cu
pârâții Consiliul General al Municipiului București și S.C. F. S.A. și cu
intervenientele C.M. și R.L.
Au fost
obligați pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și posesie
imobilul situat în București, teren în suprafață de 303 m.p. și construcțiile
existente pe acesta.
Au fost
respinse, ca neîntemeiate cererile de intervenție în interes propriu formulate
de interveniente.
Împotriva
menționatei sentințe au formulat apel, pârâtul Consiliul General al
Municipiului București, precum și intervenientele C.M.și R.L.
Prin
încheierea din 24 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă investită cu soluționarea apelului, a suspendat judecata în temeiul art.
47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 la cererea intimatelor reclamante C.H.V. și
C.C.
Apelanta-intervenientă
R.L. a solicitat, la 16 octombrie 2002, repunerea cauzei pe rol invocând
dispozițiile art. 245 C. proc. civ.
Aceeași
cerere a formulat la 18 octombrie 2002 și apelanta-intervenientă C.M.
Urmare
cererilor de repunere pe rol, Curtea a fixat termen pentru 20 noiembrie
2002, cu citarea părților. La această dată fiind lipsă de procedură cu
apelantul-pârât Consiliul General al Municipiului București, s-a amânat
judecarea pentru 22 ianuarie 2003.
Prin
încheierea din 22 ianuarie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, a respins cererile de repunere pe rol formulate de
apelantele-interveniente și a dispus suspendarea judecării apelurilor, ceea ce,
de fapt dispusese prin încheierea din 24 octombrie 2001, la cererea
intimatelor-reclamante.
Intervenienta
C.M.a declarat recurs împotriva menționatei încheieri și a invocat motivele de
casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
A criticat
instanța pentru că: a soluționat cauza fără a ține seama de cererea de amânare
a judecății formulată de apărătorul său ales; nu a motivat încheierea; nu a
avut în vedere că, suspendarea judecății dispusă în temeiul Legii nr. 10/2001,
nu operează în ceea ce privește intervenția principală, unde se urmărește un
interes propriu caz în care, trebuia continuată judecata sub aspectul
apelurilor intervenientelor, sau, să se disjungă cauza.
Recursul
este fondat.
Din actele
dosarului rezultă, că la 21 ianuarie 2003 apărătorul ales al
recurentei-interveniente a solicitat amânarea judecății pricinii aflându-se în
imposibilitate de prezentare motivată de cauze de ordin medical conform
adeverinței anexate.
Grefierul
de ședință a referit despre existența cererii de amânare a judecății, dovedită
cu actul medical.
Instanța
însă, nu a luat în discuție cererea de amânare a judecății, ci a trecut la
soluționarea cererii de repunere pe rol, lipsind-o de dreptul de apărare pe
recurenta-intervenientă C.M.
Soluționând
cauza cu încălcarea dreptului de apărare al recurentei, instanța a pronunțat o
hotărâre nelegală și netemeinică, supusă casării.
Așa fiind
recursul se va admite, încheierea atacată se va casa și se va trimite cauza
aceleiași instanțe pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol.
Cu ocazia
rejudecării se vor analiza și celelalte motive invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
intervenienta C.M. împotriva Încheierii din 22 ianuarie 2002 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, pronunțată în dosarul nr. 2104/2000.
Casează încheierea și trimite cauza aceleiași
instanțe pentru rejudecarea cererii de repunere pe rol.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2003.