ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2248/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 17 din 9 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Maramureș a admis actul de sesizare al procurorului financiar și între alte măsuri luate, a obligat Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș (fostă D.J.R.S.A.) să vireze la bugetul de stat suma de 18.616.000 lei, reprezentând venituri, precum și suma de 11.705.392 lei majorări de întârziere aferente. De asemenea, a constatat că, cu ordinul de plată nr. 37 din 14 februarie 2002, unitatea pârâtă a virat la bugetul respectiv, suma de 18.616.000 lei. Prin aceeași hotărâre, pârâții B.I. – fost director și P.I.

– contabil șef, au fost obligați la plata în solidar către Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș, a sumei de 11.705.392 lei, pagubă, plus folosul nerealizat aferent care se va calcula prin aplicarea dobânzii B.N.R. de 34.1% pe an, cu începere de la data achitării majorărilor de întârziere de către unitatea pârâtă și până la recuperarea integrală a prejudiciului. Pentru a pronunța această sentință, Colegiul jurisdicțional a reținut că Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș a încheiat cu SC R.I. SRL Dej contractul nr. 331/1998 prin care mai multe spații din Târgu Lăpuș au fost închiriate acesteia. În contul chiriei aferente lunilor ianuarie - decembrie 2000, societatea comercială a executat lucrări de reparații la autoturismul aparținând oficiului și la spațiile închiriate.

Totodată, a emis două facturi care au fost achitate prin compensare cu facturile nr. 0239307 și nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de 18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pe care unitatea pârâtă nu a mai virat-o la bugetul de stat. Procedând în acest mod, pârâta, care este o unitate finanțată integral de la buget, a ignorat dispozițiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 72/1996, art. 70 alin. (1) lit. b) și c), coroborate cu cele ale art. 73 din același act normativ. Referitor la pârâții B.I. și P.I. s-a motivat că, în mod nepermis, au schimbat destinația legală a veniturilor realizate de unitate din închirieri în anul 2000, diminuând astfel veniturile cuvenite bugetului de stat cu suma de 18.616.000 lei, ceea ce a condus la curgerea de drept a majorărilor de întârziere.

De asemenea, ei au nesocotit dispozițiile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, conform cărora, angajarea cheltuielilor se poate face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Prin decizia nr. 352 din 28 iunie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursurile jurisdicționale declarate în cauză de pârâții B.I. și P.I. În esență, Curtea a reținut că apărarea recurenților nu este întemeiată, deoarece printr-un acord de voință, consemnat în contractul de închiriere al spațiilor, nu se poate schimba regimul veniturilor obținute din chirii, decât prin încălcarea prevederilor Legii nr. 72/1996 a finanțelor publice. Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către pârâții B.I.

și P.I. Recurenții au susținut că, în mod eronat, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile jurisdicționale, întrucât practica operațiunilor de compensare funcționează între agenții economici, instituții publice și societăți comerciale pentru stingerea obligațiilor reciproce, că în realitate, procedeul utilizat în acest caz nu a condus la producerea vreunui prejudiciu pentru unitate. În plus, recurentul P.I. a cerut exonerarea sa de obligația de plată a sumei de 687.100 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit și a penalităților de întârziere aferente de 687.100 lei. Recursurile nu sunt fondate. Nu se contestă de toate părțile că în contul chiriei aferente lunilor ianuarie - decembrie 2000, datorată pentru spațiile închiriate, SC R.I.

SRL Dej a executat lucrări de reparații la autoturismul aparținând Oficiului de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș și la spațiile închiriate. Pentru aceste lucrări, societatea a emis două facturi care, însă, au fost achitate prin compensare cu facturile nr. 0239307 și, respectiv, nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de 18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei ce nu a mai fost virată de pârâtă la bugetul de stat. Procedând în modul arătat, Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș, finanțat integral de la bugetul statului a nesocotit dispozițiile art. 70 alin. (3) din Legea nr. 72/1996, conform cărora, instituțiile finanțate de la buget varsă veniturile realizate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcție de subordonare.

Au fost ignorate, totodată, normele conținute în art. 70 alin. (1) lit. b) și c), coroborat cu cele ale art. 73 din lege, care stabilesc că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice se asigură din veniturile extrabugetare numai în condițiile în care aceste instituții sunt finanțate și din venituri extrabugetare. Rezultă așadar că, fiind o unitate finanțată integral de la bugetul statului, Oficiului de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș îi revenea obligația legală de a vira la buget toate veniturile obținute în anul 2000, iar cheltuielile de reparații urmând să fie finanțate numai în limita creditelor bugetare aprobate conform art. 80 alin. (2) din aceeași lege.

Responsabili pentru situația creată se fac cei doi recurenți care, în funcțiile de conducere deținute, au schimbat destinația legală a veniturilor realizate din închirieri, astfel cum corect au reținut ambele organe administrativ-jurisdicționale. Schimbând destinația veniturilor, ei au contribuit la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de 18.616.000 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente. Cât privește cheltuielile de deplasare, s-a reținut corect că pârâtul P.I. a decontat contravaloarea lor (suma de 687.100 lei), în lipsa unor documente justificative și prin încălcarea dispozițiilor art. 36 din Decretul nr. 209/1976. Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.I. și de P.I. împotriva deciziei nr. 352 din 28 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.