ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2248/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 17 din 9 aprilie

2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Maramureș a admis actul de

sesizare al procurorului financiar și între alte măsuri luate, a obligat

Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș (fostă D.J.R.S.A.)

să vireze la bugetul de stat suma de 18.616.000 lei, reprezentând venituri,

precum și suma de 11.705.392 lei majorări de întârziere aferente.

De asemenea, a constatat că, cu

ordinul de plată nr. 37 din 14 februarie 2002, unitatea pârâtă a virat la bugetul

respectiv, suma de 18.616.000 lei.

Prin aceeași hotărâre, pârâții B.I.

– fost director și P.I. – contabil șef, au fost obligați la plata în solidar

către Oficiul de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș, a sumei de

11.705.392 lei, pagubă, plus folosul nerealizat aferent care se va calcula prin

aplicarea dobânzii B.N.R. de 34.1% pe an, cu începere de la data achitării

majorărilor de întârziere de către unitatea pârâtă și până la recuperarea

integrală a prejudiciului.

Pentru a pronunța această sentință,

Colegiul jurisdicțional a reținut că Oficiul de Ameliorare și Reproducție în

Zootehnie Maramureș a încheiat cu SC R.I. SRL Dej contractul nr. 331/1998 prin

care mai multe spații din Târgu Lăpuș au fost închiriate acesteia.

În contul chiriei aferente lunilor

ianuarie - decembrie 2000, societatea comercială a executat lucrări de

reparații la autoturismul aparținând oficiului și la spațiile închiriate.

Totodată, a emis două facturi care au fost achitate prin compensare cu

facturile nr. 0239307 și nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de

18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei pe care unitatea pârâtă nu

a mai virat-o la bugetul de stat.

Procedând în acest mod, pârâta, care

este o unitate finanțată integral de la buget, a ignorat dispozițiile art. 70

alin. (3) din Legea nr. 72/1996, art. 70 alin. (1) lit. b) și c), coroborate cu

cele ale art. 73 din același act normativ.

Referitor la pârâții B.I. și P.I.

s-a motivat că, în mod nepermis, au schimbat destinația legală a veniturilor

realizate de unitate din închirieri în anul 2000, diminuând astfel veniturile

cuvenite bugetului de stat cu suma de 18.616.000 lei, ceea ce a condus la

curgerea de drept a majorărilor de întârziere.

De asemenea, ei au nesocotit

dispozițiile art. 80 alin. (2) din Legea nr. 72/1996, conform cărora, angajarea

cheltuielilor se poate face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Prin decizia nr. 352 din 28 iunie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursurile

jurisdicționale declarate în cauză de pârâții B.I. și P.I.

În esență, Curtea a reținut că

apărarea recurenților nu este întemeiată, deoarece printr-un acord de voință,

consemnat în contractul de închiriere al spațiilor, nu se poate schimba regimul

veniturilor obținute din chirii, decât prin încălcarea prevederilor Legii nr.

72/1996 a finanțelor publice.

Și această ultimă hotărâre a fost

atacată cu recurs de către pârâții B.I. și P.I.

Recurenții au susținut că, în mod

eronat, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile

jurisdicționale, întrucât practica operațiunilor de compensare funcționează

între agenții economici, instituții publice și societăți comerciale pentru

stingerea obligațiilor reciproce, că în realitate, procedeul utilizat în acest

caz nu a condus la producerea vreunui prejudiciu pentru unitate.

În plus, recurentul P.I. a cerut

exonerarea sa de obligația de plată a sumei de 687.100 lei, reprezentând sumă

încasată necuvenit și a penalităților de întârziere aferente de 687.100 lei.

Recursurile nu sunt fondate.

Nu se contestă de toate părțile că

în contul chiriei aferente lunilor ianuarie - decembrie 2000, datorată pentru

spațiile închiriate, SC R.I. SRL Dej a executat lucrări de reparații la

autoturismul aparținând Oficiului de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie

Maramureș și la spațiile închiriate.

Pentru aceste lucrări, societatea a

emis două facturi care, însă, au fost achitate prin compensare cu facturile nr.

0239307 și, respectiv, nr. 0239308 din 31 decembrie 2000, în valoare de

18.616.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriei ce nu a mai fost virată de

pârâtă la bugetul de stat.

Procedând în modul arătat, Oficiul

de Ameliorare și Reproducție în Zootehnie Maramureș, finanțat integral de la

bugetul statului a nesocotit dispozițiile art. 70 alin. (3) din Legea nr.

72/1996, conform cărora, instituțiile finanțate de la buget varsă veniturile

realizate la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz, în funcție de

subordonare.

Au fost ignorate, totodată, normele

conținute în art. 70 alin. (1) lit. b) și c), coroborat cu cele ale art. 73 din

lege, care stabilesc că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale

instituțiilor publice se asigură din veniturile extrabugetare numai în

condițiile în care aceste instituții sunt finanțate și din venituri extrabugetare.

Rezultă așadar că, fiind o unitate

finanțată integral de la bugetul statului, Oficiului de Ameliorare și

Reproducție în Zootehnie Maramureș îi revenea obligația legală de a vira la

buget toate veniturile obținute în anul 2000, iar cheltuielile de reparații

urmând să fie finanțate numai în limita creditelor bugetare aprobate conform

art. 80 alin. (2) din aceeași lege.

Responsabili pentru situația creată

se fac cei doi recurenți care, în funcțiile de conducere deținute, au schimbat

destinația legală a veniturilor realizate din închirieri, astfel cum corect au

reținut ambele organe administrativ-jurisdicționale.

Schimbând destinația veniturilor, ei

au contribuit la diminuarea veniturilor cuvenite bugetului de stat cu suma de

18.616.000 lei, la care se adaugă majorările de întârziere aferente.

Cât privește cheltuielile de

deplasare, s-a reținut corect că pârâtul P.I. a decontat contravaloarea lor

(suma de 687.100 lei), în lipsa unor documente justificative și prin încălcarea

dispozițiilor art. 36 din Decretul nr. 209/1976.

Având în vedere considerentele

expuse în cele ce preced, urmează a se respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

B.I. și de P.I. împotriva deciziei nr. 352 din 28 iunie 2002 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.