ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3746/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de sesizare nr. 40 din 12 septembrie 2000, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Maramureș a solicitat obligarea pârâtelor M.A.L., B.M. și L.A. să plătească Centrului de Plasament pentru Copiii Școlari Bocicoiu Mare suma de 32.039.969 lei, reprezentând salarii nete, acordate necuvenit (17.249.289 lei), și obligații aferente (14.790.675 lei). S-a susținut că în perioada septembrie – decembrie 1998, s-au stabilit greșit salariile de bază pentru personalul Centrului, prin indexarea succesivă a valorii de referință din Legea nr. 154/1998 cu procentul de 2,5% lunar la care s-au adăugat compensările prevăzute de art. 2 din H.G.

nr. 208/1998. Prin sentința nr. 24 din 12 iunie 2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Maramureș, a admis în parte actul de sesizare; a obligat pârâtele la plata sumei de 17.249.289 lei reprezentând salarii acordate necuvenit în perioada septembrie – decembrie 1998 și la 14.790.625 lei, obligații financiare virate în plus la diverse bugete, plus folosul nerealizat aferent acestei sume, calculat prin aplicarea dobânzii practicate de B.N.R. de 42,98% cu începere de la data efectuării plăților și până la achitarea integrală a debitului. Prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata folosului nerealizat, aferent sumei de 17.249.289 lei și s-a dispus obligarea pârâtei M.A.L.

la 6.139.500 lei, diferență onorariu expertiză și împreună cu celelalte două pârâte B.M. și L.A. la 130.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată către stat. S-a reținut că prejudiciul reținut de controlorii financiari este real, confirmat ca atare și de expertiza contabilă efectuată în cauză, precum și vinovăția pârâtelor M.A.L. care, în calitate de director, ordonator de credite, nu a emis dispoziții de salarizare și nu a întocmit statele de funcțiuni; B.M., contabil șef a aplicat viza de control preventiv fără a verifica legalitatea statelor de funcțiuni și plată; L.A. care a întocmit statele de plată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 154/1998. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs jurisdicțional M.A.L., B.M.

și L.A. care, în esență, au susținut că nu se fac vinovate de producerea prejudiciului, statele de funcțiuni fiind întocmite în condițiile legii, iar salarizarea făcută corect. În opinia recurentelor, prejudiciul nu este cert și actual, iar sumele încasate necuvenit trebuiau recuperate de la beneficiarii direcți. Prin decizia nr. 506 din 23 octombrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursurile și a obligat pe fiecare recurent în parte la câte 100.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că până în luna octombrie 1998, salariile personalului Centrului de plasament pentru copiii școlari Bocicoiu Mare s-a făcut corect în spiritul dispozițiilor Legii nr. 154/1998.

Din luna octombrie, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 14/1998, cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1998, nu s-a mai putut aplica indexarea lunară a salariilor cu 2,5%, conform art. 6 din ordonanță. Contrar acestor prevederi, Centrul de Plasament Bocicoiu Mare a continuat să aplice indexarea, ceea ce a condus la producerea prejudiciului constatat de controlorii financiari. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, M.A.L., B.M. și L.A. Recurentele M.A.L. și L.A., au susținut, în esență, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii secției jurisdicționale a Curții de Conturi care, printr-o eronată interpretare a probatoriilor, a apreciat ca fiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta producătoare de prejudiciu și modul de îndeplinire al atribuțiilor lor de serviciu.

Astfel, recurentele au susținut că din iulie 1998, Centrul de Plasament s-a subordonat ierarhic Consiliului Județean Maramureș, situație în care controlul financiar asupra modului de stabilire al salariilor, întocmirea deciziilor de încadrare și a statelor de funcțiune revenea Direcției pentru Protecția Copilului care, însă, nu a semnalat nici o neregulă la verificările efectuate. Astfel fiind, greșit s-a apreciat că se fac vinovate de producerea prejudiciului, nefiind dovedită existența unor atribuții legate de întocmirea deciziilor de încadrare și a statelor de plată. În plus, fiind sume încasate necuvenit, așa cum au stabilit controlorii financiari, recuperarea lor se impunea a fi făcută de la beneficiarii direcți în principal.

La rândul său, B.M. prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 506/2003, a susținut lipsa vinovăției sale în producerea pagubei, susținând că obligativitatea întocmirii statelor de plată și statelor de funcțiuni revenea numitei L.A. - persoana cu atribuții de salarizare. Viza de control preventiv pe care în virtutea calității sale de contabil șef era obligată să o aplice pe documentele întocmite de L.A., nu presupunea și verificarea salariului de încadrare pentru fiecare angajat, această răspundere aparținând directorului, ordonator de credite - M.A.L. Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică.

În calitate de director al Centrului de Plasament pentru Copiii Școlari Bocicoiu Mare și ordonator de credite, M.A.L. avea obligația, conform fișei postului și în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 154/1998, să stabilească salariile de bază pentru personalul unității și să întocmească statele de funcțiuni. La rândul său L,A,, secretar, avea obligația să întocmească statele de plată și în fine, B,M,, contabil șef să aplice viza de control preventiv confirmând astfel legalitatea acestor acte. Prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuții, cele trei angajate au creat o pagubă determinată de aplicarea indexării de 2,5% pentru salariile calculate în perioada octombrie – decembrie 1998, în totală contradicție cu dispozițiile art. 6 al O.U.G.

nr. 14/1998 și art. 24 al Legii nr. 154/1998. Invocarea de către recurente, în susținerea nevinovăției lor, a rezultatelor controalelor făcute de controlorii financiari din cadrul Consiliului Județean Maramureș este nerelevantă și, de altfel corect a fost înlăturată prin hotărârile Colegiului jurisdicțional și secției jurisdicționale a Curții de Conturi, întrucât ele nu au avut ca obiective verificarea modului de acordare a drepturilor salariale în perioada octombrie – decembrie 1998. În fine, referitor la posibilitatea de recuperare a prejudiciului de la beneficiarii direcți, cum în cauză natura răspunderii stabilite în sarcina pârâtelor recurente a fost definită corect, ca fiind delictuală, prejudiciul fiind rezultatul încălcării unor obligații legale, în mod corect s-a reținut ca o asemenea modalitate rămâne la latitudinea unității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de L.A., M.L. și B.M. împotriva deciziei civile nr. 506 din 23 octombrie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2003.