ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3746/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de sesizare nr. 40

din 12 septembrie 2000, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de

Conturi Maramureș a solicitat obligarea pârâtelor M.A.L., B.M. și L.A. să

plătească Centrului de Plasament pentru Copiii Școlari Bocicoiu Mare suma de

32.039.969 lei, reprezentând salarii nete, acordate necuvenit (17.249.289 lei),

și obligații aferente (14.790.675 lei).

S-a susținut că în perioada

septembrie – decembrie 1998, s-au stabilit greșit salariile de bază pentru

personalul Centrului, prin indexarea succesivă a valorii de referință din Legea

nr. 154/1998 cu procentul de 2,5% lunar la care s-au adăugat compensările

prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 208/1998.

Prin sentința nr. 24 din 12 iunie

2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Maramureș, a admis în parte

actul de sesizare; a obligat pârâtele la plata sumei de 17.249.289 lei

reprezentând salarii acordate necuvenit în perioada septembrie – decembrie 1998

și la 14.790.625 lei, obligații financiare virate în plus la diverse bugete, plus

folosul nerealizat aferent acestei sume, calculat prin aplicarea dobânzii

practicate de B.N.R. de 42,98% cu începere de la data efectuării plăților și

până la achitarea integrală a debitului.

Prin aceeași hotărâre s-a respins

cererea de obligare a pârâtelor la plata folosului nerealizat, aferent sumei de

17.249.289 lei și s-a dispus obligarea pârâtei M.A.L. la 6.139.500 lei,

diferență onorariu expertiză și împreună cu celelalte două pârâte B.M. și L.A.

la 130.000 lei fiecare, cheltuieli de judecată către stat.

S-a reținut că prejudiciul reținut

de controlorii financiari este real, confirmat ca atare și de expertiza

contabilă efectuată în cauză, precum și vinovăția pârâtelor M.A.L. care, în

calitate de director, ordonator de credite, nu a emis dispoziții de salarizare

și nu a întocmit statele de funcțiuni; B.M., contabil șef a aplicat viza de

control preventiv fără a verifica legalitatea statelor de funcțiuni și plată;

L.A. care a întocmit statele de plată cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

154/1998.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs jurisdicțional M.A.L., B.M. și L.A. care, în esență, au

susținut că nu se fac vinovate de producerea prejudiciului, statele de

funcțiuni fiind întocmite în condițiile legii, iar salarizarea făcută corect.

În opinia recurentelor, prejudiciul nu este cert și actual, iar sumele încasate

necuvenit trebuiau recuperate de la beneficiarii direcți.

Prin decizia nr. 506 din 23

octombrie 2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins

recursurile și a obligat pe fiecare recurent în parte la câte 100.000 lei,

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că până în luna

octombrie 1998, salariile personalului Centrului de plasament pentru copiii

școlari Bocicoiu Mare s-a făcut corect în spiritul dispozițiilor Legii nr.

154/1998.

Din luna octombrie, urmare a

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 14/1998, cu privire la rectificarea bugetului

de stat pe anul 1998, nu s-a mai putut aplica indexarea lunară a salariilor cu

2,5%, conform art. 6 din ordonanță.

Contrar acestor prevederi, Centrul

de Plasament Bocicoiu Mare a continuat să aplice indexarea, ceea ce a condus la

producerea prejudiciului constatat de controlorii financiari.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, M.A.L., B.M. și L.A.

Recurentele M.A.L. și L.A., au susținut,

în esență, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii secției jurisdicționale a

Curții de Conturi care, printr-o eronată interpretare a probatoriilor, a

apreciat ca fiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta producătoare de

prejudiciu și modul de îndeplinire al atribuțiilor lor de serviciu.

Astfel, recurentele au susținut că

din iulie 1998, Centrul de Plasament s-a subordonat ierarhic Consiliului

Județean Maramureș, situație în care controlul financiar asupra modului de

stabilire al salariilor, întocmirea deciziilor de încadrare și a statelor de

funcțiune revenea Direcției pentru Protecția Copilului care, însă, nu a

semnalat nici o neregulă la verificările efectuate.

Astfel fiind, greșit s-a apreciat că

se fac vinovate de producerea prejudiciului, nefiind dovedită existența unor

atribuții legate de întocmirea deciziilor de încadrare și a statelor de plată.

În plus, fiind sume încasate

necuvenit, așa cum au stabilit controlorii financiari, recuperarea lor se

impunea a fi făcută de la beneficiarii direcți în principal.

La rândul său, B.M. prin recursul

declarat împotriva deciziei nr. 506/2003, a susținut lipsa vinovăției sale în

producerea pagubei, susținând că obligativitatea întocmirii statelor de plată

și statelor de funcțiuni revenea numitei L.A. - persoana cu atribuții de

salarizare.

Viza de control preventiv pe care în

virtutea calității sale de contabil șef era obligată să o aplice pe documentele

întocmite de L.A., nu presupunea și verificarea salariului de încadrare pentru

fiecare angajat, această răspundere aparținând directorului, ordonator de

credite - M.A.L.

Analizând legalitatea și temeinicia

hotărârii pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

În calitate de director al Centrului

de Plasament pentru Copiii Școlari Bocicoiu Mare și ordonator de credite,

M.A.L. avea obligația, conform fișei postului și în conformitate cu

dispozițiile art. 11 din Legea nr. 154/1998, să stabilească salariile de bază

pentru personalul unității și să întocmească statele de funcțiuni. La rândul

său L,A,, secretar, avea obligația să întocmească statele de plată și în fine,

B,M,, contabil șef să aplice viza de control preventiv confirmând astfel

legalitatea acestor acte.

Prin neîndeplinirea sau îndeplinirea

defectuoasă a acestor atribuții, cele trei angajate au creat o pagubă

determinată de aplicarea indexării de 2,5% pentru salariile calculate în

perioada octombrie – decembrie 1998, în totală contradicție cu dispozițiile

art. 6 al O.U.G. nr. 14/1998 și art. 24 al Legii nr. 154/1998.

Invocarea de către recurente, în

susținerea nevinovăției lor, a rezultatelor controalelor făcute de controlorii

financiari din cadrul Consiliului Județean Maramureș este nerelevantă și, de

altfel corect a fost înlăturată prin hotărârile Colegiului jurisdicțional și

secției jurisdicționale a Curții de Conturi, întrucât ele nu au avut ca

obiective verificarea modului de acordare a drepturilor salariale în perioada

octombrie – decembrie 1998.

În fine, referitor la posibilitatea

de recuperare a prejudiciului de la beneficiarii direcți, cum în cauză natura

răspunderii stabilite în sarcina pârâtelor recurente a fost definită corect, ca

fiind delictuală, prejudiciul fiind rezultatul încălcării unor obligații

legale, în mod corect s-a reținut ca o asemenea modalitate rămâne la

latitudinea unității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

L.A., M.L. și B.M. împotriva deciziei civile nr. 506 din 23 octombrie 2001 a

Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 noiembrie 2003.