ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. împotriva deciziei nr.467 din 1 octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind recurenții C.Z., R.I., B.Gh., S.E. și intimatul Spitalul de Boli Infecțioase și Dermato-Venerice Baia Mare. Procedura completă. Reprezentanta Curții de Conturi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.19 din 11 aprilie 2002, Colegiul jurisdicțional Maramureș al Curții de Conturi a admis actul de sesizare al procurorului financiar și a dispus obligarea Spitalului de Boli Infecțioase Baia-Mare să vireze la fondul pentru șomaj suma de 1.349.733 lei și la fondul asigurărilor sociale de sănătate suma de 3.779.630 lei.

De asemenea, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților R.I., B.Gh. și S.E. la plata către aceeași unitate sanitară a sumelor de 1.349.733 lei și respectiv 3.779.630 lei despăgubiri civile, plus folosul nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1% . Prin aceeași hotărâre, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților C.Z. și R.I. la plata către unitatea sanitară a sumei de 19.593.493 lei reprezentând folos nerealizat și a sumei de 14.684.664 lei despăgubiri civile, la acestea din urmă adăugându-se folosul nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1%. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța Curții de Conturi a reținut că unitatea sanitară pârâtă nu a virat la fondul de șomaj contribuția de 5% pentru drepturile salariale încasate de persoanele plătite cu ora, care au cumulat pensia cu salariul.

Întrucât debitul a fost achitat în timpul controlului, spitalul a fost obligat la plata majorărilor de întârziere, de 1.349.733 lei către bugetul fondului de șomaj, iar persoanele răspunzătoare au fost la rândul lor obligate către unitatea sanitară. S-a mai reținut că Spitalul de Boli Infecțioase Baia Mare nu a virat suma datorată cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de sănătate, calculată pentru drepturile bănești ale colaboratorilor în perioada ianuarie – septembrie 2001. Debitul fiind achitat în timpul controlului, s-au calculat majorări de întârziere aferente, de 3.779.630 lei, la plata cărora au fost obligați spitalul către bugetul corespunzător și, respectiv, persoanele răspunzătoare către unitatea sanitară.

Instanța Curții de Conturi a mai constatat că, pentru efectuarea unor lucrări de reparații curente și capitale, spitalul a acordat avansuri peste limita legală. Astfel, unitatea a plătit către SC „E.S.” în vederea executării unor lucrări de încălzire suma de 365.380.000 lei, deși avansul maxim legal era de 102.000.000 lei, respectiv 20% din valoarea contractului. Întrucât lucrarea a fost în final executată, paguba inițială fiind recuperată, s-a dispus obligarea persoanelor răspunzătoare la plata sumei de 19.593.497 lei, reprezentând foloasele nerealizate prin imobilizarea de fonduri publice. S-a reținut de asemenea, că unitatea sanitară a achitat în plus pentru achiziționarea și montarea în anul 2000 a unui cazan cu aburi de către aceeași societate comercială SC „E.S.” SRL suma de 14.684.664 lei, reprezentând o diferență de 468,5 U.S.D., ce constituie o plată nedatorată.

Recursurile jurisdicționale declarate de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. au fost respinse de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.467/ 1.10.2002. Astfel, s-a reținut că atât situația de fapt, cât și vinovăția recurenților au fost stabilite în mod corect, susținerile privind modul de impozitare în cazul cumulului contractual nefiind dovedite, întrucât potrivit normelor în vigoare, cota de 5% pentru fondul de șomaj se aplică și la salariile de bază încasate de persoanele angajate prin cumul. A fost considerată neîntemeiată și critica privind acordarea unor avansuri peste limita legală. În cauză, a reținut Secția jurisdicțională, nu s-a achiziționat cazanul cu aburi din import, ci s-a achitat contravaloarea unui contract având ca obiect lucrări de instalare și punere în funcțiune a sistemului de încălzire proprie a spitalului.

Întrucât cazanul a fost procurat de constructor în nume propriu și nu în numele și pe seama unității sanitare, natura juridică a contractului a fost corect interpretată, fiind aplicabile dispozițiile pct.III.1 din anexa la H.G. nr.85/1997 care prevăd acordarea unor avansuri de până la 20% din valoarea contractului. Împotriva deciziei au declarat recurs C.Z., R.I., B.Gh. și S.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă. Astfel, recurenții au arătat că la stabilirea reținerilor făcute pentru achitarea contribuțiilor datorate în raport de drepturile bănești ale angajaților s-au avut în vedere precizările comunicate de organul tutelar, în care se menționa că impozitarea pentru persoanele care lucrau în cumul contractual să se facă numai la norma de bază.

Cel de-al doilea motiv de recurs privește acordarea avansurilor peste limita legală, recurenții arătând că ordonatorii de credite au avizat contractul și au alocat sumele necesare care au și fost virate, nefiind vorba de o imobilizare de fonduri ce ar fi putut fi folosite de plătitori în alte scopuri. Examinând cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, motivul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu subzistă, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi arătând în hotărârea pronunțată motivele care i-au format convingerea privind netemeinicia criticilor aduse soluției instanței de fond.

De asemenea, nu se regăsește nici motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, decizia atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că veniturile fondului pentru plata ajutorului de șomaj au fost diminuate cu suma de 5.756.890 lei, prin neincluderea în baza de calcul a contribuției datorate pentru drepturile salariale realizate de persoanele plătite cu ora sau a celor pensionați care au cumulat pensia cu salariul. În acest sens, instanțele Curții de Conturi au reținut în mod justificat că au fost încălcate normele legale ce reglementează modul de constituire a contribuției de 5% care se aplică la fondul de salariu brut realizat lunar, în care se includ toate sumele plătite din fondul de salarii, inclusiv cele primite de persoanele încadrate prin cumul, neavând temei legal susținerea recurenților că la aceste persoane s-ar avea în vedere doar salariile de bază.

Nu poate fi reținută nici apărarea recurenților, în sensul că au virat cu titlu de avans sumele primite de la forul tutelar, în scopul pentru care au fost acordate, neavând astfel relevanță faptul că s-a depășit limita legală de 20% din valoarea contractului de executare de lucrări. Instanțele Curții de Conturi au constatat în mod corect că acordarea de avansuri peste limita prevăzută de legile în vigoare a produs imobilizări de fonduri publice, ce au fost scoase nejustificat din circuitul bugetar și puse la dispoziția furnizorului. Criticile formulate fiind fără suport legal, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. împotriva deciziei nr.467 din 1 octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.