ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1229/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. împotriva

deciziei nr.467 din 1 octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția

jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României

reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind recurenții C.Z., R.I.,

B.Gh., S.E. și intimatul Spitalul de Boli Infecțioase și Dermato-Venerice

Baia Mare.

Procedura

completă.

Reprezentanta

Curții de Conturi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.19 din 11 aprilie 2002, Colegiul jurisdicțional

Maramureș al Curții de Conturi a admis actul de sesizare al

procurorului financiar și a dispus obligarea Spitalului de Boli

Infecțioase Baia-Mare să vireze la fondul pentru șomaj suma de

1.349.733 lei și la fondul asigurărilor sociale de sănătate

suma de 3.779.630 lei.

De

asemenea, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților R.I., B.Gh. și S.E.

la plata către aceeași unitate sanitară a sumelor de 1.349.733

lei și respectiv 3.779.630 lei despăgubiri civile, plus folosul

nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1% .

Prin

aceeași hotărâre, s-a dispus obligarea în solidar a pârâților C.Z.

și R.I. la plata către unitatea sanitară a sumei de 19.593.493

lei reprezentând folos nerealizat și a sumei de 14.684.664 lei

despăgubiri civile, la acestea din urmă adăugându-se folosul

nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1%.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța Curții de

Conturi a reținut că unitatea sanitară pârâtă nu a virat la

fondul de șomaj contribuția de 5% pentru drepturile salariale

încasate de persoanele plătite cu ora, care au cumulat pensia cu salariul.

Întrucât debitul a fost achitat în timpul controlului, spitalul a fost obligat

la plata majorărilor de întârziere, de 1.349.733 lei către bugetul

fondului de șomaj, iar persoanele răspunzătoare au fost la

rândul lor obligate către unitatea sanitară.

S-a

mai reținut că Spitalul de Boli Infecțioase Baia Mare nu a virat

suma datorată cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor de

sănătate, calculată pentru drepturile bănești ale

colaboratorilor în perioada ianuarie – septembrie 2001. Debitul fiind achitat

în timpul controlului, s-au calculat majorări de întârziere aferente, de

3.779.630 lei, la plata cărora au fost obligați spitalul către

bugetul corespunzător și, respectiv, persoanele

răspunzătoare către unitatea sanitară.

Instanța

Curții de Conturi a mai constatat că, pentru efectuarea unor

lucrări de reparații curente și capitale, spitalul a acordat

avansuri peste limita legală. Astfel, unitatea a plătit către SC

„E.S.”  în vederea executării unor lucrări de încălzire suma de

365.380.000 lei, deși avansul maxim legal era de 102.000.000 lei,

respectiv 20% din valoarea contractului.

Întrucât

lucrarea a fost în final executată, paguba inițială fiind

recuperată, s-a dispus obligarea persoanelor răspunzătoare la

plata sumei de 19.593.497 lei, reprezentând foloasele nerealizate prin

imobilizarea de fonduri publice.

S-a

reținut de asemenea, că unitatea sanitară a achitat în plus

pentru achiziționarea și montarea în anul 2000 a unui cazan cu aburi

de către aceeași societate comercială SC „E.S.” SRL suma de

14.684.664 lei, reprezentând o diferență de 468,5 U.S.D., ce

constituie o plată nedatorată.

Recursurile

jurisdicționale declarate de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. au fost

respinse de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi,

prin decizia nr.467/ 1.10.2002.

Astfel,

s-a reținut că atât situația de fapt, cât și

vinovăția recurenților  au fost stabilite în mod corect,

susținerile privind modul de impozitare în cazul cumulului contractual

nefiind dovedite, întrucât potrivit normelor în vigoare, cota de 5% pentru

fondul de șomaj se aplică și la salariile de bază încasate

de persoanele angajate prin cumul.

A

fost considerată neîntemeiată și critica privind acordarea unor

avansuri peste limita legală. În cauză, a reținut Secția

jurisdicțională, nu s-a achiziționat cazanul cu aburi din

import, ci s-a achitat contravaloarea unui contract având ca obiect lucrări

de instalare și punere în funcțiune a sistemului de încălzire

proprie a spitalului. Întrucât cazanul a fost procurat de constructor în nume

propriu și nu în numele și pe seama unității sanitare,

natura juridică a contractului a fost corect interpretată, fiind

aplicabile dispozițiile pct.III.1 din anexa la H.G. nr.85/1997 care

prevăd acordarea unor avansuri de până la 20% din valoarea

contractului.

Împotriva

deciziei au declarat recurs C.Z., R.I., B.Gh. și S.E., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7

și 9 Cod procedură civilă.

Astfel,

recurenții au arătat că la stabilirea reținerilor

făcute pentru achitarea contribuțiilor datorate în raport de

drepturile bănești ale angajaților s-au avut în vedere precizările

comunicate de organul tutelar, în care se menționa că impozitarea

pentru persoanele care lucrau în cumul contractual să se facă numai

la norma de bază.

Cel

de-al doilea motiv de recurs privește acordarea avansurilor peste limita

legală, recurenții arătând că ordonatorii de credite au

avizat contractul și au alocat sumele necesare care au și fost

virate, nefiind vorba de o imobilizare de fonduri ce ar fi putut fi folosite de

plătitori în alte scopuri.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate și având în vedere prevederile

art.304 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul

declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel,

motivul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu

subzistă, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi

arătând în hotărârea pronunțată motivele care i-au format

convingerea privind netemeinicia criticilor aduse soluției instanței

de fond.

De

asemenea, nu se regăsește nici motivul prevăzut de art.304 pct.9

Cod procedură civilă, decizia atacată fiind pronunțată

cu aplicarea corectă a legii.

Astfel,

din probele administrate în cauză a rezultat că veniturile fondului

pentru plata ajutorului de șomaj au fost diminuate cu suma de 5.756.890

lei, prin neincluderea în baza de calcul a contribuției datorate pentru

drepturile salariale realizate de persoanele plătite cu ora sau a celor

pensionați care au cumulat pensia cu salariul. În acest sens,

instanțele Curții de Conturi au reținut în mod justificat

că au fost încălcate normele legale ce reglementează modul de

constituire a contribuției de 5% care se aplică la fondul de salariu

brut realizat lunar, în care se includ toate sumele plătite din fondul de

salarii, inclusiv cele primite de persoanele încadrate prin cumul, neavând temei

legal susținerea recurenților că la aceste persoane s-ar avea în

vedere doar salariile de bază.

Nu

poate fi reținută nici apărarea recurenților, în sensul

că au virat cu titlu de avans sumele primite de la forul tutelar, în

scopul pentru care au fost acordate, neavând astfel relevanță faptul

că s-a depășit limita legală de 20% din valoarea

contractului de executare de lucrări.

Instanțele

Curții de Conturi au constatat în mod corect că acordarea de avansuri

peste limita prevăzută de legile în vigoare a produs imobilizări

de fonduri publice, ce au fost scoase nejustificat din circuitul bugetar

și puse la dispoziția furnizorului.

Criticile

formulate fiind fără suport legal, Curtea va respinge recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. și S.E. împotriva deciziei nr.467

din 1 octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția

Jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.