ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 950/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de M.T. și B.P. împotriva deciziei nr.270 din 29 mai 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit atât recurenții M.T. și B.P., cât și B.V., M.E., S.E., I.F., și Spitalul Spitalul Unificat Teritorial Salonta, județul Bihor și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. S-a referit că recurentul M.T. a solicitat în scris (fila 5), judecarea cauzei în lipsa sa, conform prevederilor art.242(2) din Codul de procedură civilă. Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr.15 din 8.03.2001, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis în parte actul de sesizare și a dispus obligarea pârâților M.T., B.P.

și Blaj Viorica la plata sumei de 7.101.170 lei, reprezentând diferență de preț plătită în plus la aprovizionarea cu seringi și ace de unică folosință și dobânda aferentă, obligarea pârâților M.T. și B.P. la plata sumei de 316.400 lei reprezentând contravaloarea a 341 litri benzină consumată nelegal, obligarea pârâților la 2.177.062 lei, reprezentând sume decontate nelegal salariaților care s-au deplasat cu autoturismul proprietate personală, obligarea pârâților la 7.100.000 lei reprezentând plată nelegală a serviciilor de dezinsecții și deratizare. Împotriva acestei soluții au formulat recursuri jurisdicționale M.T. și B.P. Curtea de Conturi – Secția jurisdicțională, prin decizia nr.270 din 29 mai 2001 a respins recursurile jurisdicționale formulate.

Prin recursurile declarate împotriva acestei hotărâri, B.P. și M.T. susțin, în esență, că marea majoritate a problemelor sesizate de organul de control sunt legate de aprovizionare, care nu intră în atribuțiile lor de serviciu. Cu privire la termenul de emitere a deciziei de imputare, B.P. invocă excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, termenul de 60 de zile fiind depășit. Ambele recursuri sunt nefondate. Din actele dosarului rezultă că Spitalul Unificat Teritorial Salonta a procurat seringi cu acte de unică folosință de la SC „Phoenix Med” SA București la prețuri mult mai mari decât cele practicate de SC „Sanevit” SA Arad, deși art.1 din H.G. nr.315/1998 prevedea obligativitatea achiziționării acestor produse de la SC „Sanevit” SA Arad.

Susținerea recurenților potrivit căreia nu aveau atribuții legate de aprovizionarea cu anumite produse a spitalului, nu poate fi reținută întrucât în calitatea lor de director și director economic, aceștia aveau obligația să verifice condițiile în care se livrau seringile la data semnării comenzii lor către SC „Phoenix Med” SA. Cu privire la excepția tardivității, invocarea art.108 alin.2 din Codul Muncii, potrivit căruia termenul de emitere a deciziei de imputare este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept s-o emită a luat cunoștință de pagubă, nu poate fi reținută. Temeiul de drept al angajării răspunderii directorului și contabilului șef al Spitalului Unificat Teritorial Salonta, constituindu-l dispozițiile art.999 și următoarele din Codul de procedură civilă, sumele reținute reprezentând plăți nelegale pentru procurare de seringi și ace sterile, precum și foloase nerealizate.

Decizia Curții de Conturi fiind legală și temeinică, recursurile declarate se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de M.T. și B.P. împotriva deciziei nr.270 din 29 mai 2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.