ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 950/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de M.T. și B.P. împotriva deciziei

nr.270 din 29 mai 2001 a Curții de Conturi – Secția

jurisdicțională.

La

apelul nominal au lipsit atât recurenții M.T. și B.P., cât și B.V.,

M.E., S.E., I.F.,  și Spitalul Spitalul Unificat Teritorial Salonta,

județul Bihor și Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurentul M.T. a solicitat în scris (fila 5), judecarea cauzei

în lipsa sa, conform prevederilor art.242(2) din  Codul de procedură

civilă.

Apreciind

cauza în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.15 din 8.03.2001, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis

în parte actul de sesizare și a dispus obligarea pârâților M.T., B.P.

și Blaj Viorica la plata sumei de 7.101.170 lei, reprezentând

diferență de preț plătită în plus la aprovizionarea cu

seringi și ace de unică folosință și dobânda

aferentă, obligarea pârâților M.T. și B.P. la plata sumei de

316.400 lei reprezentând contravaloarea a 341 litri benzină consumată

nelegal, obligarea pârâților la 2.177.062 lei, reprezentând sume decontate

nelegal salariaților care s-au deplasat cu autoturismul proprietate

personală, obligarea pârâților la 7.100.000 lei reprezentând

plată nelegală a serviciilor de dezinsecții și deratizare.

Împotriva

acestei soluții au formulat recursuri jurisdicționale M.T. și B.P.

Curtea

de Conturi – Secția jurisdicțională, prin decizia nr.270 din 29

mai 2001 a respins  recursurile jurisdicționale formulate.

Prin

recursurile declarate împotriva acestei hotărâri, B.P. și M.T.

susțin, în esență, că marea majoritate a problemelor

sesizate de organul de control sunt legate de aprovizionare, care nu intră

în atribuțiile lor de serviciu.

Cu

privire la termenul de emitere a deciziei de imputare, B.P. invocă

excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, termenul de

60 de zile fiind depășit.

Ambele

recursuri sunt nefondate.

Din

actele dosarului rezultă că Spitalul Unificat Teritorial Salonta a

procurat seringi cu acte de unică folosință de la SC „Phoenix

Med” SA București la prețuri mult mai mari decât cele practicate de

SC „Sanevit” SA Arad, deși art.1 din H.G. nr.315/1998 prevedea

obligativitatea achiziționării acestor produse de la SC „Sanevit” SA

Arad.

Susținerea

recurenților potrivit căreia nu aveau atribuții legate de

aprovizionarea cu anumite produse a spitalului, nu poate fi reținută

întrucât în calitatea lor de director și director economic, aceștia

aveau obligația să verifice condițiile în care se livrau

seringile la data semnării comenzii lor către SC „Phoenix Med” SA.

Cu

privire la excepția tardivității, invocarea art.108 alin.2 din

Codul Muncii, potrivit căruia termenul de emitere a deciziei de imputare

este de cel mult 60 de zile de la data când cel în drept s-o emită a luat

cunoștință de pagubă, nu poate fi reținută.

Temeiul

de drept al angajării răspunderii directorului și contabilului

șef al Spitalului Unificat Teritorial Salonta, constituindu-l

dispozițiile art.999 și următoarele din Codul de procedură

civilă, sumele reținute reprezentând plăți nelegale pentru

procurare de seringi și ace sterile, precum și foloase nerealizate.

Decizia

Curții de Conturi fiind legală și temeinică, recursurile

declarate se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de M.T. și B.P. împotriva deciziei nr.270 din 29 mai

2001 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională, ca

nefondate.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.