ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7950/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2002, G.S. a

contestat legalitatea dispoziției nr. 428 din 11 noiembrie 2002, prin care Directorul

Direcției de Sănătate Publică a județului Bihor i-a imputat suma de 9.664.605

lei, parte din prejudiciul total de 49.231.504 lei, produs ca urmare a

depășirii plafonului de convorbiri telefonice la Spitalul Municipal Salonta.

Prin sentința nr. 13 din 12

februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Bihor al Curții de Conturi a respins

contestația, ca neîntemeiată.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 294 din 8 mai 2003, a respins ca nefondat, recursul

jurisdicțional declarat în cauză, de contestator.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs, contestatorul G.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este fondat și trebuie

admis, dar nu în sensul motivelor invocate de recurent, ci pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cum deja s-a arătat, obiectul

contestației introduse de G.S., îl constituie dispoziția de imputare nr. 428

din 11 noiembrie 2002, emisă în sarcina sa, de către Directorul Direcției de

Sănătate Publică a județului Bihor, pentru recuperarea sumei de 9.664.605 lei,

din prejudiciul total cauzat, ca urmare a depășirii plafonului de convorbiri

telefonice la Spitalul Municipal Salonta.

Angajarea răspunderii materiale a

contestatorului, care a îndeplinit funcția de director financiar – contabil,

s-a făcut ca urmare a unei verificări a gestiunii, efectuată de organele de

control (serviciul audit intern) ale Direcției de Sănătate Publică a județului

Bihor, care au întocmit procesul-verbal nr. 5906 din 31 octombrie 2002.

În preambulul dispoziției au fost

menționate art. 107 alin. (1) C. muncii, precum și art. 17 din Regulamentul de

Organizare și Funcționare al Unității, aprobat prin Ordinul Ministerului

Sănătății și Familiei nr. 120/2001.

Rezultă, așadar, că pretinsul

prejudiciu constatat în patrimoniul spitalului municipal, nu a fost stabilit ca

urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art.

18 din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit

că, Colegiul jurisdicțional Bihor al Curții de Conturi este competent să

soluționeze în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi a nesocotit, la rândul său, normele legale privitoare la competența

materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra fondului

cauzei și prin decizie, a respins recursul declarat de contestator.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a fi casate ambele hotărâri ale organelor

Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Bihor, secția conflicte și litigii de muncă.

Văzând și dispozițiile art. 2 lit. b

1

),

art. 158 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm.

din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.S.

împotriva deciziei nr. 294 din 8 mai 2003 a Curții de Conturi a României, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr.

13 din 12 februarie 2003 a Colegiului jurisdicțional Bihor și trimite cauza,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Bihor, secția conflicte și litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2004.