ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 592/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia atacată cu recurs, decizia nr. 291, pronunțată la data de 8 mai 2003, în dosarul nr. 205/2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursul jurisdicțional declarat de recurenta-intimată Spitalul Municipal Salonta, împotriva sentinței nr. 7 din 3 februarie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Bihor, în dosarul nr. 116/2002, care a fost casată, cauza fiind trimisă, pentru competentă soluționare, aceluiași colegiu jurisdicțional.

Pentru a pronunța această decizie, secția jurisdicțională a reținut că prin decizia nr. 102/2002, prejudiciul de 24.662.755 lei a fost imputat pentru suma de 12.331.377 lei, în sarcina contestatorului B.I., iar diferența, în sarcina directorului financiar-contabil, G.S., prin decizia nr. 103/2002, prejudiciul de 24.279.861 lei, a fost imputat contestatorului B.I., pentru suma de 12.140.051 lei și directorului financiar-contabil, pentru suma de 12.942.460 lei. Că, prin sentința nr. 7/2003, Colegiul jurisdicțional Bihor a admis contestația și a anulat deciziile de imputație nr. 102 din 5 iulie 2002 și nr. 103 din 5 iulie 200, emise de șeful Spitalului Municipal Salonta, pentru sumele imputate contestatorului B.I.

În motivarea deciziei s-a reținut că instanța jurisdicțională de fond a reținut în mod greșit că deciziile de imputare ar fi fost emise cu încălcarea normelor de competentă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, contestatorul B.I., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând că secția jurisdicțională a încălcat prevederile art. 107 pct. 1 teza finală C. muncii. Recursul este inadmisibil. Art. 82 alin. (1) teza I din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de secția jurisdicțională, se poate face recurs la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, în vigoare la data respectivă, actele administrativ-jurisdicționale pot fi atacate cu recurs, după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale, în termen de 15 zile de la comunicare. Coroborând cele două texte legale, rezultă în mod evident că art. 82 alin. (1) teza I din Legea nr. 94/1992, reglementa o cale de atac în privința unor hotărâri care puneau capăt procedurii în fața organelor cu atribuții jurisdicționale din sistemul Curții de Conturi, iar nu pentru cele cu caracter intermediar. Or, în cauză, decizia atacată, care este un act administrativ-jurisdicțional, nu a finalizat căile administrativ-jurisdicționale, pentru că prin ea s-a dispus rejudecarea pricinii de către același colegiu jurisdicțional.

Așa fiind, în raport cu considerentele prezentate, recursul este inadmisibil și va fi respins ca atare, urmând ca judecata să fie reluată de instanța competentă. Cum, însă, prin Legea nr. 429/2003, de revizuire a Constituției și prin O.U.G. nr. 117/2003, activitatea jurisdicțională a instanțelor din sistemul Curții de Conturi a fost desființată și, respectiv, preluată de instanțele judecătorești, cauza va fi trimisă Tribunalului Bihor, competent potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeași ordonanță de urgență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I., împotriva deciziei nr. 291 din 8 mai 2003, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca inadmisibil. Trimite dosarul, la Tribunalul Bihor, pentru soluționare, potrivit O.U.G. nr. 117/2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.