ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.04.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2003

HOTĂRÂRE
09.04.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 41 din 18

decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Buzău a admis în parte actul de

sesizare nr. 9048 din 16 martie 2000 al Pprocurorului financiar de pe lângă

Camera de Conturi Buzău și a respins capătul de cerere de la pct. 4 al actului

de sesizare, privind obligarea pârâților R.A., T.V., E.C. și I.V., la plata

către SC R. SA Valea Râmnicului, a despăgubirilor civile, reprezentând

majorările de întârziere aferente contribuțiilor la Fondul de asigurări

sociale, la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj și la Fondul pentru

asigurări de sănătate.

Prin decizia nr. 247 din 28 mai

2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat împotriva sentinței nr. 41 din 18 decembrie 2001, de SC

procurorul financiar, a casat parțial sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare, la colegiul jurisdicțional, numai în privința capătului de cerere

de la pct. 4 din actul de sesizare referitor la obligarea pârâților R.A., T.V.,

E.C. și I.V., la plata de despăgubiri civile.

Hotărând astfel, instanța de recurs

jurisdicțional a reținut că prima instanță a înlăturat răspunderea civilă

delictuală a pârâților, fără a analiza dispozițiile legale incidente în cauză

și dacă a existat culpa fiecărui pârât, în raport cu atribuțiile legale și de

serviciu.

Împotriva acestei decizii și în

temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs pârâta

I.V., solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de recurs jurisdicțional este nelegală și netemeinică, pentru că nu

au fost avute în vedere contradicțiile existente între dispozițiile Legii nr.

130/1999 și cele ale Legii nr. 203/1999, în privința contribuțiilor la bugetul

asigurărilor sociale, pentru persoanele străine care desfășoară activități

specifice cu caracter temporar. De asemenea, recurenta a arătat că în decizia

atacată s-a reținut eronat că SC R. SA nu s-a aflat în incapacitate de plată,

deși s-a dovedit că sumele datorate bugetului asigurărilor sociale (C.A.S.,

fond de șomaj) nu au mai fost onorate datorită lipsei disponibilităților

financiare.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 247 din 28 mai

2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional declarat de SC R. SA, împotriva hotărârii de admitere a pct. 3

din actul de sesizare și de obligare a sa la plata contribuțiilor și majorărilor

de întârziere la fondurile C.A.S., pentru plata ajutorului de șomaj și pentru

asigurări de sănătate.

Împotriva deciziei nr. 247 din 28

mai 2002, SC R. SA nu a declarat recurs și în consecință, obligațiile

societății stabilite de instanțele Curții de Conturi nu pot fi examinate pe

calea prezentului recurs declarat de pârâta I.V., pentru că pct. 4 din actul de

sesizare are ca obiect răspunderea proprie, pentru activitatea desfășurată în

funcția deținută la societate.

Toate criticile formulate în recurs

se referă la obligațiile societății, și nu la răspunderea civilă delictuală a

pârâților, pentru care s-a dispus rejudecarea cauzei de către colegiul

jurisdicțional. Sub acest aspect, în mod judicios instanța de recurs

jurisdicțional a stabilit că este necesară rejudecarea pricinii, pentru a se

verifica dacă sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale a

pârâților, în raport cu prevederile legale și cu propriile atribuții în cadrul

societății.

Față de considerentele expuse și

constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va

respinge ca nefondat prezentul recurs.

Respinge recursul declarat de I.Vi.,

împotriva deciziei nr. 247 din 28 mai 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 390/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 februarie 2003, SC C.E.T. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale - Direcția Gener
ÎCCJ 2004-11-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8191/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 15 din 27 iunie 2003, Colegiul jurisdicțional Alba a respins încheierea nr. 5/231/2003 al Direcției de Control Financiar Alba, prin care
ÎCCJ 2005-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2005
respins de către secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 230 din 19 mai 2000. Cele două hotărâri au fost atacate cu recurs în anulare jurisdicțional, de către Procurorul general financiar. Întrucât împotriva acelorași h
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1524/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2002, Procurorul general financiar a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52 din 6 noiembrie 2002 a Curții de
ÎCCJ 2003-04-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de S.A. și P.E. împotriva deciziei nr.74 din 19 martie 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit recurenții S.A. și P.E. și intimații R.L., B.N., SC „T.” SA ș
Sursă