ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1228/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală Județeană pentru

Protecția Drepturilor Copilului Maramureș împotriva deciziei nr.476 din 1

octombrie 2002 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României reprezentată

de consilierul juridic N.D., lipsind recurenta Direcția Generală Județeană

pentru Protecția Drepturilor Copilului Maramureș  și intimata Z.M.

Procedura

completă.

S-a

referit că recursul nu a fost timbrat, recurenta fiind citată cu mențiunea

timbrării acestuia.

Reprezentanta

Curții de Conturi a solicitat anularea recursului, ca netimbrat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la Colegiul Jurisdicțional Maramureș sub nr.37 din 26

octombrie 1999, contestatoarea Z.M.a solicitat anularea deciziei de imputare

nr.37 din 20 septembrie 1999 emisă de Centrul de Plasament pentru Copiii

Preșcolari Baia Mare prin care i s-a imputat suma de 95.502.208 lei

reprezentând contravaloarea unor „obiecte de inventar, mijloace fixe, echipamente,

materiale” constatate lipsă în urma inventarierii patrimoniului unității din

anul 1999.

In

motivarea contestației, contestatoarea a susținut, în esență, nelegalitatea și

netemeinicia deciziei de imputare, arătând pe de o parte că prejudiciul nu este

real întrucât unele bunuri (covoare, mobilier), fiind achiziționate cu 20-25

ani în urmă, s-au degradat prin folosire, iar pe de altă parte a susținut că

pentru eventuale bunuri lipsă, răspunderea revine tuturor angajaților și în

primul rând conducerii unității care se face vinovată de nefinalizarea acțiunii

de inventariere din anii 1997 și 1998 precum și de neluarea măsurilor pentru a

stopa sustragerile de bunuri din unitate deși a fost înștiințată în acest sens.

Prin

sentința nr.32 din 11 iunie 2002, Colegiul  Jurisdicțional Maramureș a admis

contestația formulată de către contestatoarea Z.M. și a anulat în totalitate

decizia de imputare nr.37 din 20 septembrie 1999 emisă de Centrul de Plasament

pentru Copiii Preșcolari   Baia Mare din cadrul Direcției Județene pentru

Protecția Drepturilor Copilului Baia Mare prin care i s-a imputat

contestatoarei suma de 95.502.208 lei.

A

obligat Direcția Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Baia Mare

pentru Centrul de Plasament pentru Copiii Preșcolari să plătească contestatoarei

Z.M. suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată – onorar de expertiză.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere constatările expertului

contabil precum și concluziile acestuia potrivit cărora prejudiciul nu este

real și nici nu se poate dovedi întinderea prejudiciului care să poată fi

reținut în sarcina contestatoarei și a constatat că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii materiale a contestatoarei.

Impotriva

sentinței sus-menționate a formulat recurs jurisdicțional Direcția Generală

Județeană pentru Protecția Drepturilor Copilului Maramureș, criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală, prin aceea că nu s-a avut în vedere  ansamblul

probator administrat în cauză.

Prin

decizia nr.476 din 1 octombrie 2002, Curtea de Conturi- Secția Jurisdicțională

a respins recursul jurisdicțional, reținând că soluția primei instanțe este

legală și temeinică.

Colegiul

Jurisdicțional al Curții de Conturi a reținut că până la data când gestiunea a

fost preluată de M.S., contestatoarea nu a efectuat în condițiile legii, actele

de gestiune, nepreluând în nici un mod gestiunea de la gestionara de drept,

situație în care existând incertitudini cu privire la momentul producerii eventualului

prejudiciu, unitatea trebuia să facă dovada că acesta s-a  produs atâta timp

cât intimata contestatoare a îndeplinit, fără forme legale, atribuții de

gestionare.

Impotriva

deciziei Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională nr.476 din 1 octombrie 2002

a declarat recurs Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor

Copilului Maramureș, susținând, în esență, că decizia de imputare contestată a

fost temeinică și legală, în cauză fiind întrunite condițiile de fond ale

răspunderii materiale, respectiv calitatea de salariat la unitatea păgubită,

fapta ilicită și personală a celui  încadrat, săvârșită în legătură cu munca

sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unității, raportul de cauzalitate între

fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția salariatului.

Verificând

actele dosarului, se reține că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru

de 150.000 lei și timbrul judiciar de 1.500 lei, deși prin citarea sa (fila 8

dosar recurs) i s-a adus la cunoștință atât obligația de a timbra, cât și

cuantumul sumelor pe care trebuia să  le achite.

Constatând

neîndeplinirea de către recurentă a obligației de plată a taxei judiciare de

timbru și a timbrului judiciar, Curtea va aplica dispozițiile art.20 pct.3 din

Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art.9 alin.2 din

Ordonanța Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar, modificată și

completată prin Legea nr.123/1997, în sensul că va anula ca netimbrat prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul declarat de Direcția Generală Județeană pentru Protecția Drepturilor

Copilului Maramureș împotriva deciziei nr.476 din 1 octombrie 2002 a Curții de

Conturi – Secția Jurisdicțională, ca netimbrat

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.