ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8030/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 31 din 5 iunie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 35/2001, Colegiul jurisdicțional al Camerei de

Conturi Maramureș, a admis contestația formulată de reclamantul P.D. și a

anulat decizia de imputare nr. 324 din 9 mai 2001, emisă de conducerea Regiei

Naționale a Pădurilor

R.

-

Direcția Silvică Baia Mare, prin care i se imputase suma de 33.408.199 lei,

15.615 mărci germane și 20.972,37 dolari SUA.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs jurisdicțional, Regia Națională a Pădurilor

R.

, prin Direcția Silvică Baia Mare, care a fost respins de secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 614 din 23 octombrie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 460/2003.

În temeiul art. 84 alin. (2) din

Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi, recurenta Regia Națională a Pădurilor

R.,

prin Direcția Silvică Baia Mare, a declarat recurs

împotriva deciziei, solicitând menținerea măsurii de imputare a prejudiciului

reținut în sarcina contestatorului.

Recursul este întemeiat, pentru

motivul de ordine publică privind instanța competentă să soluționeze

contestația împotriva deciziei de imputare.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi își exercită funcția de control

asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor

financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de

gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților

administrativ-teritoriale.

În cazul în care, în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie

procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse

verificării procurorului financiar și care, după caz, poate formula actul de

sesizare a Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

În conformitate cu prevederile cap. IV

din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de

Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională,

pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia

s-a emis un act de imputare, urmare  actelor de constatare întocmite de

organele de control ale Curții de Conturi.

Or, în cauza dedusă judecății, nu

există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea

deciziei de imputare, emisă în urma controlului efectuat de organe de control din

afara sistemului Curții de Conturi și întemeiată pe dispozițiile art. 102 - 108

C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite, intră în competența de

soluționare a instanței de drept comun.

Astfel fiind, soluția Curții de

Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenței altei

instanțe și în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a

fi casată, cu trimiterea cauzei, la instanța competentă cu soluționarea

conflictelor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia

Națională a Pădurilor

R.,

prin

Direcția Silvică Baia Mare, împotriva deciziei nr. 614 din 23 octombrie 2003 a

Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 31 din 5 iunie 2003 și trimite cauza, la Tribunalul București, secția a VIII-a, pentru competentă soluționare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2004.