ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Regia Națională a Pădurilor –

Direcția Silvică Bistrița, în baza Notei de constatare nr. 5112 din 13 iunie

2001, întocmită de C.A. - revizor contabil principal, din cadrul unității, a

emis decizia de imputare nr. 172 din 3 iulie 2001, prin care se reține că suma

de 38.317.345 lei, reprezintă prejudiciu cauzat prin neîncasarea sumei de la SC

T.T. SRL București, din vina salariaților: G.G., Ț.G., F.G., Ș.L., C.L. și P.D.

Colegiul jurisdicțional Bistrița

Năsăud, prin sentința nr. 15 din 6 februarie 2002, a admis contestațiile

formulate de salariați și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare,

reținând că aceștia nu au vreo culpă în cauza pagubei.

Prin decizia nr. 289 din 7 iunie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional

declarat de Direcția Silvică Bistrița Năsăud, împotriva sentinței nr. 15/2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Direcția Silvică Bistrița Năsăud, pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând aspecte de fond, privind cauzarea pagubei de 38.317.345 lei, din culpa

salariaților, pentru care a emis decizia de imputare.

Recursul este fondat, pentru

următoarele motive:

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi, „Curtea de

Conturi își exercită funcția de control asupra modului de formare, de

administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale

sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului

public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

În situația în care în urma

verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată

fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie

procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care

sunt supuse verificării procurorului financiar, iar acesta, după caz, poate

formula actul de sesizare al Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare”.

În temeiul dispozițiilor cap. IV din

Legea nr. 94/1992, referitoare la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de

Conturi, atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională, pot fi

sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana, în sarcina căreia s-a

emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele

de control ale Curții de Conturi.

Dar, în cauză, nu există un asemenea

act de control, obiectul judecății constituindu-l decizia de imputare emisă în

baza Notei de control întocmită de revizorul contabil principal, din cadrul

unității, în temeiul dispozițiilor art. 102 C. muncii; or, în astfel de

situații, potrivit procedurii speciale instituite, competența materială revine

instanței judecătorești de drept comun.

Așadar, în cauză, Colegiul

jurisdicțional și respectiv, secția jurisdicțională au încălcat competența

altei instanțe, ceea ce constituie motiv de casare a hotărârilor pronunțate,

potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, recursurile apar

fondate, urmând să fie admise, casate hotărârile și trimisă cauza la Tribunalul

Bistrița Năsăud, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Silvică Bistrița Năsăud, împotriva deciziei nr. 289 din 7 iunie 2002, a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 15 din 6 februarie 2002, a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi

Bistrița Năsăud.

Trimite cauza la Tribunalul Bistrița

Năsăud, pentru competentă soluționare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2003.