ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.05.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2003

HOTĂRÂRE
15.05.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1835/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 104, pronunțată la

data de 28 martie 2002 în dosarul nr. 51/2002, secția jurisdicțională a Curții

de Conturi a respins recursul jurisdicțional formulat de Direcția Silvică

Sibiu, împotriva sentinței nr. 65 din 3 decembrie 2001, pronunțată de Colegiul

jurisdicțional al Camerei de Conturi Sibiu, în dosarul nr. 59/2001.

Pentru a pronunța această decizie,

secția jurisdicțională a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 4005 din 26

septembrie 2001, directorul Direcției Silvice Sibiu a imputat fostului director

al acestei direcții, B.R., suma de 211.124.946 lei reprezentând contravaloarea

pagubei rezultate din derularea unor contracte de leasing, fiind reținută culpa

acestuia. de a fi semnat contractele respective cu depășirea competenței,

precum și culpa de a fi achiziționat utilaje fără licitație.

Colegiul jurisdicțional Sibiu a

admis contestația formulată de persoana răspunzătoare și a anulat decizia de

imputare, reținând că aceasta a fost emisă tardiv.

Împotriva acestei prime soluții a

formulat recurs jurisdicțional Direcția Silvică Sibiu, susținând că aceasta

este nelegală și netemeinică, termenul de emitere a deciziei de imputare

curgând de la data când s-a depus suplimentul la raportul de expertiză și, pe

de altă parte, instanța jurisdicțională de fond a omis să se pronunțe cu

privire la existența prejudiciului.

Respingând recursul jurisdicțional,

secția jurisdicțională a reținut, în esență, că sentința atacată este legală și

temeinică, recurenta neinvocând motive prin care să combată excepția tardivității

emiterii deciziei de imputare.

Împotriva acestei ultime soluții a

formulat recursul de față, Direcția Silvică Sibiu, susținând că decizia este

nelegală și netemeinică, instanțele jurisdicționale omițând să se pronunțe cu

privire la existența sau inexistența prejudiciului.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

130 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi, republicată, dispozițiile referitoare la activitatea de jurisdicție se

completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 137

procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos cercetarea în

fond a pricinii, ceea ce au făcut instanțele jurisdicționale.

Colegiul jurisdicțional, în fața

căruia s-a ridicat excepția tardivității emiterii deciziei de imputare, a

procedat în mod legal, pronunțându-se mai întâi asupra acesteia și a

soluționat-o în mod temeinic.

Astfel, instanța jurisdicțională a

reținut în mod judicios că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 108 alin.

(2) C. muncii, în vigoare la data respectivă, curgea, în cauză, de la 12

aprilie 2001, pentru directorul Direcției Silvice Sibiu și respectiv, de la 9

aprilie 2001, pentru directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, când

aceștia au luat cunoștință, din raportul nr. 6168 al Corpului Tehnic de

Control, atât de producerea pagubei, cât și de întinderea acesteia și de

persoanele răspunzătoare.

Împrejurarea că la 17 aprilie 2001,

s-a dispus efectuarea unei expertize extrajudiciare, nu poate impune concluzia

că data de începere a curgerii termenului de 60 de zile poate fi deplasată la

momentul când această expertiză a fost finalizată, neexistând un temei legal care

să justifice susținerea recurentei.

Având în vedere aceste considerente

și prevederile art. 137 C. proc. civ., în mod legal instanțele jurisdicționale

nu au mai cercetat fondul cauzei, din moment ce aceasta a fost soluționată pe

baza unei excepții, astfel că recursul de față va fi respins.

Respinge recursul declarat de

Direcția Silvică Sibiu, împotriva deciziei nr. 104 din 28 martie 2002 a Curții

de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8079/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 18 din 8 mai 2003, Colegiul jurisdicțional Timiș al Camerei de Conturi a respins contestația formulată de R.P., împotriva deciziei de im
ÎCCJ 2003-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu împotriva deciziei nr.167 din 19 aprilie 2002 a Curții de Conturi – Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-a prezentat recurenta Direcția Generală
ÎCCJ 2002-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2340/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 49 din 10 septembrie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Arad s-au admis contestațiile formulate de C.P. și T.I., s-a anulat dec
ÎCCJ 2003-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 59 din 13 noiembrie 2001, a Colegiului jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi s-a admis în parte actul de sesizare al Procurorului fi
ÎCCJ 2003-03-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 852/2003
21 februarie 2000 emisă de aceeași direcție, decizie anulată ca nelegală și netemeinică. Prin decizia nr.199/2002 a Curții de Conturi-Secția jurisdicțională, a fost respins, ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de Direcția Silvică
Sursă