ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8076/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 66 din 9 octombrie

2002, Colegiul jurisdicțional Sibiu al Camerei de Conturi a respins excepția de

necompetență materială invocată de sucursala județeană C.E.C. Sibiu, a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a municipiului

București.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, recurentul L.I. Curtea de Conturi a României, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 97 din 14 februarie 2003, a respins recursul

declarat în cauză.

Recursul este admisibil, dar nu

pentru considerentele invocate de recurent, ci pentru argumentele care vor fi

expuse în continuare.

Obiectul contestației introdusă de L.I.,

director al sucursalei C.E.C. Sibiu, îl constituie decizia de imputare nr. 204

din 8 mai 2002, emisă în sarcina sa, de către Președintele C.E.C., pentru recuperarea

sumei de 84.343.469 lei, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a angajării sucursalei,

la plata unor sume nejustificate, prin semnarea procesului-verbal de conciliere

din 16 august 1994, cu subantreprenorul SC I. SRL Sibiu.

Angajarea răspunderii materiale a

contestatorului s-a făcut ca urmare a constatării Direcției de Audit, consemnat

în raportul nr. 195/1 din 8 aprilie 2002.

În cuprinsul deciziei de imputare au

fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii, în vigoare la

data constatării prejudiciului.

Rezultă, așadar, că pretinsul

prejudiciu produs în patrimoniul sucursalei C.E.C. Sibiu, nu a fost stabilit ca

urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art.

18 din Legea nr. 94/1992, modificată.

În consecință, s-a apreciat greșit că,

Colegiul jurisdicțional este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația,

conform art. 41 din aceeași lege.

La rândul său, secția jurisdicțională

a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența

materială, atunci când prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra recursului

jurisdicțional.

Ținând seama de aceste considerente,

urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri

pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă,

spre competentă soluționare, la Tribunalul Sibiu, secția litigii și conflicte de muncă.

Văzând și prevederile art. 2 lit. b

1

)

și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr.

168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de L.I.

împotriva deciziei nr. 97 din 14 februarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și sentința nr.

66/2002 a Colegiului jurisdicțional Sibiu.

Trimite cauza, spre competentă

soluționare, la Tribunalul Sibiu, secția litigii și conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2004.