ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8076/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 66 din 9 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Sibiu al Camerei de Conturi a respins excepția de necompetență materială invocată de sucursala județeană C.E.C. Sibiu, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional din cadrul Camerei de Conturi a municipiului București. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs jurisdicțional, recurentul L.I. Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 97 din 14 februarie 2003, a respins recursul declarat în cauză. Recursul este admisibil, dar nu pentru considerentele invocate de recurent, ci pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Obiectul contestației introdusă de L.I., director al sucursalei C.E.C. Sibiu, îl constituie decizia de imputare nr. 204 din 8 mai 2002, emisă în sarcina sa, de către Președintele C.E.C., pentru recuperarea sumei de 84.343.469 lei, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a angajării sucursalei, la plata unor sume nejustificate, prin semnarea procesului-verbal de conciliere din 16 august 1994, cu subantreprenorul SC I. SRL Sibiu. Angajarea răspunderii materiale a contestatorului s-a făcut ca urmare a constatării Direcției de Audit, consemnat în raportul nr. 195/1 din 8 aprilie 2002. În cuprinsul deciziei de imputare au fost menționate dispozițiile art. 102, 105, 107 și 108 C. muncii, în vigoare la data constatării prejudiciului.

Rezultă, așadar, că pretinsul prejudiciu produs în patrimoniul sucursalei C.E.C. Sibiu, nu a fost stabilit ca urmare a controlului efectuat de organele Curții de Conturi, în condițiile art. 18 din Legea nr. 94/1992, modificată. În consecință, s-a apreciat greșit că, Colegiul jurisdicțional este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația, conform art. 41 din aceeași lege. La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra recursului jurisdicțional. Ținând seama de aceste considerente, urmează a se admite recursul și a se dispune casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă, spre competentă soluționare, la Tribunalul Sibiu, secția litigii și conflicte de muncă.

Văzând și prevederile art. 2 lit. b 1 ) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de L.I. împotriva deciziei nr. 97 din 14 februarie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și sentința nr. 66/2002 a Colegiului jurisdicțional Sibiu. Trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Sibiu, secția litigii și conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.