ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8079/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 18 din 8 mai 2003, Colegiul jurisdicțional Timiș al Camerei de Conturi a respins contestația formulată de R.P., împotriva deciziei de imputare nr. 139 din 12 iunie 2002, emisă de Direcția Silvică Timiș, pentru suma de 55.208.218 lei, reprezentând contravaloarea pagubelor constatate în gestiune. Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 471 din 12 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicțional formulat de R.P., a casat sentința recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, R.N.P.

R. - Direcția Silvică Timișoara. Recursul este inadmisibil. Este adevărat că potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de secția jurisdicțională a Curții de Conturi se poate face recurs la secția de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale. Or, în decizia de față nu poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate de Legea nr. 94/1992, din moment ce prin decizia care a fost atacată cu recurs, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a dispus admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare în fond, aceleiași instanțe.

În concluzie, reținând că decizia atacată cu recurs reprezintă o soluție intermediară, iar nu o hotărâre care să consfințească căile administrativ-jurisdicționale reglementate de dispozițiile Legii nr. 94/1992, așa cum cer prevederile art. 4 din Legea nr. 29/1990, Curtea constată că recursul de față este inadmisibil și urmează a-l respinge ca atare. Pe de altă parte, Colegiul jurisdicțional Timiș a apreciat greșit că este competent să soluționeze, în primă instanță, contestația, obiectul litigiului constituindu-l contestația împotriva unei decizii de imputație emisă în temeiul art. 102 și urm. C. muncii, în vigoare la data controlului. La rândul său, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului jurisdicțional.

Ținând seama de aceste considerente, văzând și prevederile art. 2 lit. b 1 ) și art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.P. R. - Direcția Silvică Timișoara împotriva deciziei nr. 471 din 12 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca inadmisibil. Trimite cauza, spre soluționare, la Tribunalul Timiș, secția litigii și conflicte de muncă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.