ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8079/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 8

mai 2003, Colegiul jurisdicțional Timiș al Camerei de Conturi a respins

contestația formulată de R.P., împotriva deciziei de imputare nr. 139 din 12

iunie 2002, emisă de Direcția Silvică Timiș, pentru suma de 55.208.218 lei,

reprezentând contravaloarea pagubelor constatate în gestiune.

Curtea de Conturi a României,

secția jurisdicțională, prin decizia nr. 471 din 12 septembrie 2003, a admis

recursul jurisdicțional formulat de R.P., a casat sentința recurată și a trimis

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ, R.N.P. R. - Direcția Silvică Timișoara.

Recursul este inadmisibil.

Este adevărat că potrivit

prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și

funcționarea Curții, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

împotriva hotărârilor pronunțate în ultimă instanță de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi se poate face recurs la secția de contencios administrativ,

dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale.

Or, în decizia de față nu

poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicționale reglementate

de Legea nr. 94/1992, din moment ce prin decizia care a fost atacată cu recurs,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi a dispus admiterea recursului,

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare în fond,

aceleiași instanțe.

În concluzie, reținând că

decizia atacată cu recurs reprezintă o soluție intermediară, iar nu o hotărâre

care să consfințească căile administrativ-jurisdicționale reglementate de

dispozițiile Legii nr. 94/1992, așa cum cer prevederile art. 4 din Legea nr. 29/1990,

Curtea constată că recursul de față este inadmisibil și urmează a-l respinge ca

atare.

Pe de altă parte, Colegiul jurisdicțional

Timiș a apreciat greșit că este competent să soluționeze, în primă instanță,

contestația, obiectul litigiului constituindu-l contestația împotriva unei

decizii de imputație emisă în temeiul art. 102 și urm. C. muncii, în vigoare la

data controlului.

La rândul său, secția

jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare

la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra

recursului jurisdicțional.

Ținând seama de aceste

considerente, văzând și prevederile art. 2 lit. b

1

) și art. 313 C.

proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din Legea nr. 168/1999,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N.P. R. - Direcția Silvică Timișoara împotriva deciziei nr. 471 din 12

septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca inadmisibil.

Trimite cauza, spre

soluționare, la Tribunalul Timiș, secția litigii și conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2004.