ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1293/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare

împotriva sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a  Curții

de Apel Oradea.

La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii

Satu Mare prin consilierul juridic D. A., lipsind intimatul reclamant B. R.

Procedura completă.

Consilierul juridic D.A. a solicitat admiterea recursului pentru motivele

invocate  în scris.

C

U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa

Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs împotriva sentinței nr.469 din

23 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea

acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut  că în mod greșit instanța

de fond a  reținut  pentru B. R., că beneficiază de Legea

nr.189/2000, întrucât petentul  s-a născut în perioada de strămutare a

părinților invocând în acest sens „Precizările nr.1026/2002 ale Casei Naționale

de Pensii și alte Drepturi de Asigurări” care la pct.1.5 menționează că „nu

beneficiază de prevederile acestui act normativ, copii care s-au născut în

perioada de strămutare a părinților”.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:

Prin

sentința nr.469 din 23 septembrie 2002 pronunțată de  Curtea de Apel

Oradea s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul B. R. împotriva  Casei

Județeane de Pensii Satu Mare și s-a anulat Hotărârea nr.2248 din 19 iunie 2002

emisă de pârâtă pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările

și completările ulterioare.

Instanța a reținut  în mod corect că prin normele de aplicare a ordonanței

aprobate prin H. G. nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate  în altă

localitate decât cea de domiciliu  le-au fost asimilate, cele expulzate,

refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Instanța

a apreciat că „și copii născuți în localitatea în care părinții au fost

strămutați  au același statut cu părinții lor, respectiv și ea a suferit

persecuții pe motive etnice pe toată perioada strămutării, refugiului și care

este cuprinsă între data nașterii  și data retrocedării pământului

românesc”.

Hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul declarat   va

fi respins ca neînetemeiat.

Este de observat că Legea nr.189 din 2 noiembrie 2000,  privește

„aprobarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea și completarea

Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6

martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în

prizonieri”.

Rezultă deci că actul normativ are un caracter reparatoriu, față de persecuția

masivă aplicată  din motive etnice în teritoriul românesc, trecut

forțat  Ungariei prin Dictatul de la Viena.

Nu se poate susține, în mod  artificial, că persoanele adulte au fost

persecutate etnic, iar copiii născuți de părinții obligați a  pleca din

casele lor și care au  suferit privațiuni, nu au fost persecutați etnic.

Cât privește așa-numitele „precizări” invocate de Casa Județeană de Pensii,

sunt în afara legii.

Astfel în art.74 din Legea nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative se prevede în capitalul VIII,

sfera reglementării că  „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte

trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea

cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor

acestora”.

Așa fiind, se constată că așa-numita „precizare” în sensul că Legea nr.189/2000

nu se aplică copiilor născuți în refugiul părinților lor este în afara Legii

nr.189/2000.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva

sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a  Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.