ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1289/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței
civile nr.475 CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au
prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare prin consilierul
juridic D. A., lipsind intimata reclamantă B.F. D.
Procedura completă.
Consilierul juridic D. A. a
solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
la 28 octombrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Satu
Mare a declarat recurs împotriva sentinței nr.475 din 23 septembrie 2002
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului,
recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că numita
B. F. D. beneficiază de dispozițiile Legii nr.189/2000, întrucât s-a născut în
perioada de strămutare a părinților ei.
Mai mult, recurenta a
precizat că a respins cererea formulată de petentă care a solicitat să i se
aplice Legea nr.189/2000, întrucât s-a conformat Precizărilor nr.1026/2002
emise de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.
(pct.1.5).
Din actele dosarului Curtea
Supremă de Justiție reține că prin sentința nr.475 din 23 septembrie 2002,
Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea formulată de reclamanta B. F. D.
împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Satu-Mare. Totodată, s-a anulat
Hotărârea nr.746 din 16 aprilie 2002 emisă de pârâtă și a obligat-o să recunoască
reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea
nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut că și
petenta născută în localitatea unde părinții au fost strămutați are același
statut cu părinții, respectiv și ea a suferit persecuții pe motive etnice pe
toată perioada strămutării care este sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă
între data nașterii ei și data retrocedării pământului românesc.
Hotărârea atacată este
legală și temeinică, iar recursul declarat fiind neîntemeiat va fi respins.
Este de observat că Legea
nr.189 din 2 noiembrie 2000, privește „aprobarea Ordonanței Guvernului
nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate
în străinătate ori constituite în prizonieri”.
Rezultă deci, că actul
normativ are un caracter reparatoriu, față de persecuția masivă aplicată
persoanlor persecutate din motive etnice în teritoriul românesc, trecut forțat
Ungariei prin Dictatul de la Viena.
Nu se poate susține, în
mod artificial, că persoanele adulte au fost persecutate etnic, iar copiii
născuți de părinții obligați a pleca din casele lor și care au suferit
privațiuni, nu au fost persecutați etnic.
Cât privește așa numitele
„precizări” invocate de Casa Județeană de Pensii, sunt în afara legii.
Astfel în art.74 din Legea
nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru
elaborarea actelor normative se prevede în capitolul VIII – sfera reglementării
– că „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze
strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost
emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.
Așa fiind, se constată că
așa numita „precizare” în sensul că Legea nr.189/2000 nu se aplică copiilor
născuți în refugiul părinților lor este în afara Legii nr.189/2000.
Hotărârea atacată fiind
legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Satu-Mare împotriva sentinței civile nr.475 CA-P
din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2003.