ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1117/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu
Mare împotriva sentinței civile nr.636CA/2002 –P din 16 decembrie 2002
a Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal părțile în cauză, respectiv
recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu-Mare și
intimatul-reclamant A.M., nu s-a prezentat.
Procedura
completă.
Referind
asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că
recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu – Mare a
solicitat, în scris, judecarea cauzei, în lipsă (fila 3, dosar recurs).
Instanța
a ridicat, din oficiu excepția tardivității recursului și
reține cauza pentru soluționarea excepției.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 27.11. 2002, reclamantul A.M. a solicitat
anularea hotărârii nr.3516 din 23 august 2002 emisă de pârâta Casa
Județeană de Pensii Satu-Mare și obligarea pârâtei să-i
recunoască drepturile conferite de Ordonanța Guvernului nr.105/1999,
aprobată Legea nr.189/2000,în calitate de soț supraviețuitor.
In
motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că soția sa,
decedată la 21 septembrie 1992, a avut statutul de persoană
refugiată din motive etnice și pârâta a refuzat nejustificat
să-i acorde drepturile cuvenite potrivit Legii nr.189/2000, în calitate de
soț supraviețuitor.
Curtea
de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.636/CA/16 decembrie 2002,
prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3516/ 23 august
2002, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să
recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanței
Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, în calitate de
soț supraviețuitor al soției, Abrihan Veturia, născută
în refugiu și decedată la 21 septembrie 1992.
Hotărând
astfel, instanța de fond a reținut că este nejustificat refuzul
motivat de pârâtă prin precizările comunicate de Casa
Națională de Pensii, întrucât acestea nu reprezintă un act
normativ și contravin prevederilor art.8 din Ordonanța Guvernului
nr.105/1999, care enumeră limitativ categoriile de persoane exceptate de
la acordarea drepturilor pentru persecuțiile din motive etnice, suferite
în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 și
până la 6 martie 1945.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa
Județeană de Pensii Satu-Mare, solicitând casarea hotărârii ca
nelegală și netemeinică.
Recurenta
a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere
Precizările nr.1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii,
potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii
nr.189/2000 copiii care s-au născut în perioada de strămutare a
părinților. De asemenea, recurenta a arătat că hotărârea
instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în
care Legea nr.189/2000, cu modificările și completările aduse
prin Legea nr.367/2001 și Hotărârea Guvernului nr.127/2002 nu
cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada
de strămutare a părinților lor.
Curtea
a invocat din oficiu excepția de tardivitate a prezentului recurs,
constatând că recurenta nu a respectat dispozițiile art.301 din Codul
de procedură civilă, potrivit cărora, termenul de recurs este de
15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din
actele dosarului rezultă că hotărârea atacată a fost
comunicată recurentei la 24 decembrie 2002 , iar recursul a fost declarat
la 22 ianuarie 2003, după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut
de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.
In
consecință, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Satu-Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de
Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.636/CA/2002-P din 16
decembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca tardiv formulat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.