ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1462/2003

La data de 1 aprilie 2003,

s-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare

împotriva sentinței civile nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea din data de 1 aprilie 2003, iar pronunțarea deciziei

s-a amânat la 8 aprilie 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregiatrată

la 11.02.2002, reclamanta I.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.513/ 12.04.2002 emisă de aceasta și

obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O. G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, în

calitate de soție supraviețuitoare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta arată că soțul său decedat, s-a născut în localitatea de refugiu a

părinților, apreciind că are și el același statut de refugiat.

Curtea de Apel Oradea, prin

sentința civilă nr.484/CA din 23 septembrie 2002, a admis acțiunea, a anulat

actul administrativ atacat și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiară a O.G. nr.105/1999.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, susținând în esență

că, deși a invocat precizările Casei Naționale de Pensii, prin care s-a

menționat că nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii care

s-au născut în perioada de strămutare a părinților, instanța nu a ținut seama

de ele.

Recursul este nefondat.

Prin Hotărârea nr.513/2002,

reclamantei intimate i s-a respins cererea cu motivarea că soțul său decedat

s-a născut în localitatea de refugiu a părinților.

Potrivit dispozițiilor

art.1 lit.”c” din O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază

de prevederile acestui act normativ, cetățeanul român care, în perioada

regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6.03.1945 a avut de

suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutați în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare

ale ordonanței aprobate prin H.G. nr. 127/2000, la art.2, persoanelor

strămutate le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele

care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat

bilateral.

Rezultă că strămutarea

pentru criterii etnice este o modalitate de persecuție etnică, ea constând în

privarea de locuință și alte bunuri pe toată durata strămutării.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a apreciat că și copiii născuți în localitatea în care

părinții au fost strămutați au suferit aceleași persecuții din motive etnice,

pe toată durata strămutării.

În ce o privește pe

reclamanta-intimată, s-a avut în vedere că soțul său, I. N., decedat la

17.06.1968, a fost strămutat împreună cu părinții, iar pentru că aceasta nu s-a

recăsătorit, este îndreptățită să primească indemnizația legală, potrivit art.3

raportat la art.1 din Ordonanță.

Hotărârea instanței de fond

fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile

nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.