ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2132/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 2 decembrie 2002, F.M. a

chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea

hotărârii nr. 1679 din 1 august 2002, prin care Comisia constituită pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins cererea

depusă în vederea stabilirii calității de beneficiar al acestor acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea

autorității publice pârâte să-i recunoască statutul de persoană refugiată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, din localitatea

Lucăceni, județul Satu Mare, la Șișești, județul Maramureș, ca urmare a

ocupării Ardealului de Nord de către trupele hortyste. Că, distincția pe care o

fac funcționarii pârâtei ,între copiii concepuți și cei născuți ori crescuți în

condiții de refugiu al părinților pentru a justifica soluția adoptată, nu are

temei legal și o prejudiciază.

În consecință, pentru recunoașterea

dreptului pretins, s-a văzut nevoită a se adresa instanței de judecată

competentă.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 13/CA din 7 ianuarie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

În esență, intanța a reținut că și

copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același

statut cu aceștia pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu

refugiul.

În legătură cu precizările invocate

de pârâtă, s-a apreciat că ele nu au caracterul unui act normativ și oricum,

contravin dispozițiilor legale în vigoare.

Hotărârea a fost atacată cu recurs

de către pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece potrivit dispoziției de la

pct. 1.5 din Precizările nr. 1026/2002 emise de Casa Națională de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu beneficiază de prevederile O.G. nr.

105/1999, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Pe de altă parte, nici ordonanța

guvernamentală și nici modificările ulterioare realizate prin Legile nr.

189/2000 și respectiv, nr. 367/2000, nu fac referire la persoanele care s-au

născut în timpul refugiului părinților.

Aceștia din urmă au fost asimilați

strămutaților, prin normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002.

Recursul este nefondat.

Prin Hotărârea nr. 127/2002,

Guvernul României a aprobat Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999.

Prevederile art. 2 ale acestui act

normativ au extins aplicabilitatea dispozițiilor ordonanței guvernamentale, și

în ceea ce privește persoanele refugiate pentru motive etnice.

S-a stabilit că prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999, aprobată și

modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

În această categorie se includ și

persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut

obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Rezultă, deci, că prin noua

reglementare, în noțiunea de persoană strămutată în altă localitate, au fost

incluse și persoanele care s-au refugiat din Ardealul de Nord ori s-au născut

în timpul refugiului părinților, determinat de motive etnice, după aplicarea

Dictatului de la Viena.

Norma juridică precitată nu face

nici o distincție între cetățenii români care au fost victime ale unor acte de

persecuție din partea regimurilor instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 și a altor autorități, cum este cazul celor de ocupație

străină, instalate vremelnic pe teritoriul național.

O asemenea distincție nu se face

nici între persoanele refugiate și persoanele care s-au născut în perioada de

refugiu a părinților, astfel cum este cazul reclamantei F.M.

Aceste din urmă persoane au suferit,

indiscutabil, privațiunile impuse de refugiu tuturor membrilor familiei,

situație care a încetat doar la revenirea lor în localitatea de domiciliu.

Având în vedere considerentele

expuse și apreciind că precizările Casei Naționale de Pensii, invocate de

recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la

recunoașterea statutului de refugiat, adaugă nepermis la lege, urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței nr. 13/CA/2003 din 7 ianuarie

2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2003.