ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1103/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu
Mare împotriva sentinței civile nr.442/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a
Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal, părțile în cauză, respectiv recurenta
pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare și intimata
reclamantă M.A. nu s-au prezentat.
Procedura
completă.
Referind
asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta pârâtă
Casa Județeană de Pensii Satu Mare a solicitat, în scris, judecarea
cauzei în lipsă (fila 3, dosar recurs).
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la data de 2 iulie 2002, reclamanta M.A. a
chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii a
județului Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr.269 din 17
iunie 2002 și recunoașterea calității de beneficiară
a prevederilor Legii nr.189/2000.
În
motivarea cererii, reclamanta a învederat că are calitatea de soție
supraviețuitoare a lui M.I., decedat la 13 februarie 2001 și care s-a
născut în refugiu la 27 ianuarie 1943, după ce părinții au
fost strămutați din motive etnice în localitatea Tăureni,
județul Mureș.
Prin
sentința nr.442 din 9 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis
acțiunea, a anulat hotărârea nr.269 din 17 iunie 2002 și a
dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei calitatea de
beneficiară a Legii nr.189/2000, fiind soție supraviețuitoare a
soțului M.I., decedat la 13 februarie 2001, născut în localitatea de
refugiu a părinților.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut
că și copiii născuți în localitatea unde au fost
strămutați părinții, au dobândit statutul de refugiat al
acestora și au suferit persecuții din motive etnice pe toată
perioada strămutării, cuprinsă între 6 septembrie 1940 – 6
martie 1945.
Potrivit
art.3 raportat la art.5 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999
aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și
completările ulterioare, soțul supraviețuitor al celui decedat
din categoria persoanelor prevăzute la articolul 1, va beneficia de
prevederile ordonanței, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Întrucât
soțul reclamantei, M.I. s-a aflat în situația de refugiat, iar
după decesul acestuia soția nu s-a recăsătorit, s-a
reținut temeinicia acțiunii.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu
Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel,
pârâta a învederat că soluția adoptată de instanță
contravine prevederilor legale, întrucât Legea nr.189/2000, cu
modificările ulterioare, nu se referă și la persoanele care s-au
născut în timpul în care au fost strămutați ori refugiați
părinții lor.
Examinând
cauza față de motivul invocat și având în vedere prevederile
art.304 și 304/1 Cod procedură civilă, Curtea va constata
că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța
de fond a reținut în mod întemeiat că soțul reclamantei a
dobândit prin naștere situația de refugiat a părinților
săi, statut care nu conferă persoanei respective nici
cetățenia și nici domiciliul statului primitor.
Ca
refugiat, alături de părinții săi, soțul reclamantei a
dobândit domiciliul și cetățenia din statul de origine al
părinților săi, fiind privat de folosința locuinței
și a tuturor bunurilor acestora din localitatea de domiciliu, ceea ce
reprezintă o modalitate de persecuție etnică.
Întrucât,
reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 raportat
la art.5 din Ordonanța Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea
nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, se
constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre
legală și temeinică.
În
raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva
sentinței civile nr.442/CA/2002 – P din 9 septembrie 2002 a Curții de
Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.