MERIGAUD c. FRANCE

MERIGAUD c. FRANCE (CtEDO, 2006)

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 32976/04 prezentată de Claude MERIGAUD împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 ianuarie 2006 într-o cameră compusă din domnii Cabral Barreto, președintele J.-P. Costa Butkevych mes Mularoni Fura-Sandström Jočienė, domnii Popović, judecători Türmen, Jungwiert, Ugrekhelidze, judecători supleanți și a dlui Dolle, graffière, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 septembrie 2004, după ce a intenționat, pronunță următoarea decizie, recurentul, dl Claude Merigaud, este un cetățean francez, născut în 1946 și rezident în Brive. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Prissette, avocat la Tulle. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul exercită profesia de geometru expert și cabinetul său se află în Malemort sur-Corezie. În 1996, comunitatea teritorială din Corsica a încheiat un contract de lucrări topografice prin culegeri de pământuri pentru Marea Corsica, pentru care șase întreprinderi au depus oferte. Printr-un proces verbal din 21 mai 1996, comisia pentru licitații a decis să dea contractul firmei reclamantului, acesta fiind cel mai puțin menționat printre cele patru întreprinderi rămase în concurență. Printr-o scrisoare din 3 iunie 1996, președintele consiliului regional de ordine al geometrelor experți din Marsilia, domnul G., l-a sfătuit pe directorul de drumuri din Ajaccio să aleagă cabinetul reclamantului și a recomandat alegerea unei firme corse. Colegii mei din Corse m. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Regulamentul de procedură al ordinii ține seama, în anumite condiții foarte precise și după acordul Consiliului regional, de faptul că un geometru expert deschide un birou secundar pentru a lucra, în mod continuu, departe de cabinetul său principal. Fiecare geometru expert este limitat în numărul de deschideri ale birourilor secundare : aur, [reclamantul] a atins cota în acest domeniu. În plus, nu poate fi avută în vedere, din partea sa, deschiderea unui birou de șantiere, care, de asemenea, trebuie să obțină aprobarea consiliului regional. Într-adevăr, acest birou nu poate fi acordat decât pentru punerea în aplicare a unui șantier special și temporar. Acesta este situat în apropierea șantierului Însuși natura lucrărilor, obiectul cererii de ofertă, nu poate justifica un birou de construcții aproape geografic de toate șantierele solicitate. În plus, durata sa nu poate depăși un an; totuși, piața este prevăzută pentru trei ani (...). Un contract de această importanță poate fi atribuit cu greu unei firme instalate în afara insulei, pentru o simplă chestiune de calitate a serviciului prestat. Colegii mei din Corsica sunt geologi experți competenți, capabili să gestioneze astfel de piețe, aducând cea mai bună calitate, așa cum au făcut întotdeauna în situații similare. Printr-o scrisoare din 24 octombrie 2001, președintele Consiliului General al Corsei Superioare l-a informat pe reclamant că, ca urmare a înjunghierii cererii publice la concurența menționată în referință [oferta sa] pentru piață a diverselor variante topografice de pe rețeaua departamentală rutieră ne a putut fi reținută mai 1996 privind reglementarea profesiei de geometru expert, și anume obligația administratorilor de a avea un cabinet de șantier sau secundar în locul în care trebuie să efectueze prestațiile. Prin decizia din 28 februarie 2002, Consiliul Concurenței a considerat că: demersul Consiliului regional [de ordine a geometrelor experți din Marsilia] avea ca obiect, aruncând în avans discreditarea asupra tuturor lucrărilor care ar putea fi realizate de geometre experți în alte departamente, de a evita să se instaureze concurența între geometrele experți din departament și cele din alte departamente (...) ; că aceste presiuni, care provin dintr-o profesie care deține un monopol legal, au avut ca efect da . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ; că aceste practici, care au avut ca obiect și au avut ca efect restrângerea concurenței între geometre experți pe piața din Corsica, sunt interzise prin dispozițiile art. L 420-1 din Codul comercial Consiliul concurenței împotriva Consiliului regional al ordinii geometrelor experți din Marsilia o amendă de 75 Prin hotărârea din 24 iunie 2003, tribunalul de apel din Paris a confirmat această decizie. Prin hotărârea din 9 iunie 2004, Curtea de Casație a dat un act Consiliului regional de ordine a geometrelor experți din Marsilia privind dezosarea recursului său. Curtea a respins recursul consiliului superior al ordinii geometrelor experți. În același timp, la 3 decembrie 1999, Camera Sindicatelor Geometrilor Experți din Corsica a depus o plângere împotriva reclamantului și a cabinetului său în fața președintelui Consiliului Regional de Ordinea Geometrilor Experți din Marsilia. Aceasta a reproșat reclamantului că i-a încredințat M.D., topograf neinclus pe lista geometrelor experți, a studiilor și lucrărilor topografice în vederea stabilirii limitelor de proprietate care intră în monopolul geometrelor experți (așadar ar fi făcut obiectul exercitării ilegale a unei profesii) cu încălcarea art. 45, 48 și 50 din Decretul nr. 96-478 din 31 mai 1996 privind reglementarea profesiei de geometru expert. Prin decizia din 19 iulie 2000, Consiliul regional de la Marsilia a continuat să se pronunțe asupra plângerii până la primirea unui raport întocmit de domnul Doublet, membru al Consiliului Regional. Prin scrisoarea din 22 decembrie 2000, consiliul regional de ordine a solicitat Consiliului regional de ordine al geometrilor experți din Marsilia să transmită dosarul disciplinar. Prin scrisoarea din 22 decembrie 2000, Consiliul regional de ordine a invitat Consiliul reclamantului să ia o programare în vederea consultării dosarului care indică faptul că nu este posibil să vă adresăm dosarul sau fotocopia acestuia. ; într-adevăr, în conformitate cu art. 97 din Decretul nr. 96-478 din 31 mai 1996 privind reglementarea profesiei de geometru expert, geometrul expert urmărit sau apărătorul acestuia pot lua cunoștință de dosarul disciplinar transmis președintelui Consiliului Regional, fără deplasarea documentelor Printr-o scrisoare din 28 decembrie 2000, Consiliul reclamantului a reînnoit Consiliului Regional de la Ordin cererea sa de copiere a dosarului, precizând că un refuz ar constitui o încălcare a dreptului la apărare în conformitate cu jurisprudența Consiliului de Stat și a Curții. Printr-o scrisoare din 3 ianuarie 2001, domnule G., președintele Consiliului Regional, își menține refuzul de a trimite copii menționate. Nu vom pune la îndoială argumentele dvs. de la distanță de cabinet, știind că aveți un corespondent la fața locului, și vă vom reaminti doar că, indiferent de decizia disciplinară, părțile pot interja apela la consiliul superior. În decembrie 2000, Consiliul regional de ordine a geometrelor experți din Marsilia , la 7 martie 2001, o ședință prezidată de domnul G. Reclamantul susține că a ridicat O excepție pentru ca domnul G. să nu aibă loc pentru această ședință din cauza luărilor sale anterioare de poziție împotriva sa (poșta din 3 iunie 1996). Se pare că aceasta a fost respinsă. La 22 martie 2001, Consiliul Regional a pronunțat o suspendare de 12 luni împotriva reclamantului. Reclamantul a făcut apel la această decizie, care se plânge în principal de necunoașterea unor norme procedurale și de faptul că nu a avut cunoștință înainte de a lua cunoștință de raportul dlui Doublet. El a menționat, de asemenea, pozițiile ostile luate de președintele Consiliului Regional împotriva sa pentru a-l discredita pe el și societatea sa, pentru a încerca să-i interzică să intre în Corsica pe piețele colectivității teritoriale din Corsica. În acest din urmă punct, reclamantul a precizat că președintele Consiliului Regional era menținut în ședința din 7 iunie 2007. martie 2001, în pofida unei cereri depuse la începutul lunii mai 2002, solicitându-i să nu își ia locul, fără ca Consiliul să fi fost deliberat cu privire la această cerere prealabilă. printr-o decizie din 29 mai 2002, consiliul superior de ordine al geometrelor experți, care a examinat respectarea normelor procedurale de către Consiliul Regional, a luat în considerare fără a fi necesar să se examineze alte mijloace legate de procedura urmată în fața consiliului regional, pe care [reclamantul] avea dreptul să o solicite, [ca urmare a nerespectării obligației de investigare, în momentul sesizării consiliului regional printr-o plângere, prevăzută la art. 92 alineatul (1) și la art. 92 alineatul (3) din Decretul din 1996], anularea deciziei atacate Prin urmare, Consiliul Superior a anulat decizia din 22 martie 2001 privind cauza și a pronunțat o nouă suspendare de 12 luni în privința reclamantului, considerent din elementele [recueilles], și fără a fi necesar să se facă referire la puncte mai puțin bine stabilite, este necesar ca consiliul superior să considere că [reclamantul] este livrat în mod ilegal cu domnul D. la cocontractarea de lucrări de care art. 2 din Legea din 7 mai 1946 dispune că acestea pot fi executate numai de către geometre experți înscriși în ordine. Prin intermediul unei deliberări din 2 iulie 2004, Consiliul regional de ordine a geometrelor experți a decis în principal să aplice sancțiunea suspendării, aplicată reclamantului în perioada 18 septembrie 2004-17 septembrie 2005. Printr-o cerere din 29 iulie 2004, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva deciziei consiliului superior de ordine care se plângea în principal de participarea membrilor comisiei de judecată la deliberările de formare a instanței, de lipsa comunicării prealabile a dosarului, de lipsa contradicțiilor și de motivele consiliului superior al ordinii. Printr-o hotărâre din 3 martie 2004, Consiliul de Stat a luat în considerare, la viza din articolul L 822-1 din Codul de Justiție Administrativă, faptul că nu există nici unul dintre motivele invocate nu a fost de natură să permită admiterea cererii. Dreptul intern relevant decretul din 31 mai 1996 de reglementare a profesiei de geometru expert, capitolul 4 : A apelului și a procedurii disciplinare în fața Consiliului Superior art. 107 Cazurile sunt instruite de o comisie de arbitraj constituită în cadrul consiliului superior. Această comisie este compusă din membri ai consiliului superior desemnați în fiecare reînnoire de către consiliul superior. ... Modalitățile de desemnare a membrilor săi și normele sale de funcționare sunt stabilite de regulamentul de procedură privind ordinea de zi a geometrelor experți, în conformitate cu principiul contradictoriui. art. 108 Comisia de informare solicită părților la cererea sau la inițiativa sa. Comisia sau un membru al acesteia desemnat de președintele său are calitatea de a obține mărturiile și de a efectua sau de a dispune efectuarea oricăror constatări necesare. În momentul în care a încheiat procesul, comisia își elaborează raportul care constituie o expunere obiectivă a faptelor. Acesta, împreună cu dosarul, este transmis președintelui Consiliului Superior GRIEF 1. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa independenței și a imparțialității jurisdicțiilor ondinale, care, din cauza compoziției lor de profesioniști, nu ar fi fost în același timp El adaugă că aceste instanțe orgale sunt judecător și parte, în special în aprecierea limitelor concurenței interne și externe pentru profesia reglementată. În special, el se plânge că președintele Consiliului Regional al Ordinului de la Marsilia, domnul G., a reușit să se așeze și să prezideze în cazul său, în ciuda cererilor ridicate în limita litis în cursul Într-adevăr, el consideră că președintele nu putea fi imparțial, dat fiind că îi scrisese directorului șoselelor din Corsica pentru a-l descuraja să-i dea o piață, pentru care ar fi fost sancționat. (2) În conformitate cu aceeași dispoziție, reclamantul se plânge de lipsa de imparțialitate a instanțelor ondinale. El denunță în special faptul că membrii comisiei de judecată a consiliului superior de ordine au participat la deliberările de formare a instanțelor judecătorești și, prin urmare, ar cumula funcțiile de urmărire, de informare și de judecată. (3) Întotdeauna sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa motivării deciziei de neadmitere a recursului său. Într-adevăr, el consideră că Consiliul din statul membru este limitat să reia punct cu punct toate mijloacele invocate în fața consiliului superior al ordinii geometrelor experți și, prin urmare, nu ar fi exercitat nici un control. Invocând art. 6 alin. (1) și 6 alin. (3) lit. (b) din Convenție, reclamantul se plânge că nu respectă principiul contradicției și al dreptului la apărare din cauza refuzului de a comunica întregul dosar de comunicare și raportul dlui Doublet de către consiliul regional de ordine al geometrelor experți din Marsilia. De asemenea, s-a plâns că nici consiliul superior al ordinii, nici Consiliul de Stat nu au răspuns la motivul care demască încălcarea contradicției. 5. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, reclamantul se plânge că a fost privat de un grad dublu de jurisdicție de către consiliul superior al ordinii geometrelor experți care a pronunțat prin evocare în loc să retrimită procedura la o instanță inferioară după ce a constatat existența unor vicii de procedură. (1) Reclamantul se plânge de lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor ondinale și, în special, de faptul că domnul G. a putut prezida ședința Consiliului Regional din 7 martie 2001 în ciuda poziției sale anterioare împotriva sa. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) În ceea ce privește aceste afirmații, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul se plânge de participarea membrilor comisiei de judecată a consiliului superior de ordine a geometrelor experți la deliberările formației de judecată și a cumulului care rezultă din aceasta din funcțiile de urmărire, de informare și de judecată. În acest scop, acesta invocă art. 6 alin. (1) menționat anterior. În ceea ce privește aceste afirmații, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (3) Reclamantul se plânge de lipsa motivării deciziei de neadmitere a recursului său. În acest scop, el invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, care este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea amintește că, în cazul în care art. 6 alineatul (1) din convenție obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu se poate înțelege ca solicitând un răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Van de Hurk c. Țările de Jos, seria A n 38748/97, 9 martie 1999).În mod similar, Curtea nu este chemată să verifice dacă argumentele au fost tratate în mod corespunzător. Instanțele au obligația de a răspunde mijloacelor de apărare esențiale, ținând cont de faptul că amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei și, prin urmare, trebuie să analizeze în lumina circumstanțelor speței (a se vedea în special Hotărârea Hiro Balani c. Spania din 9 decembrie 1994, seria A n Latournerie c. Franța (dec.), n 50321/99, 10 decembrie 2002). Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat. 4. În afara unghiului unei încălcări a principiului contradicției și a dreptului la apărare, reclamantul se plânge de absența comunicării dosarului de judecată și a raportului dlui Doublet. În acest scop, acesta se referă la art. 6 alin. (1) menționat anterior și la art. 6 alin. (3) lit. (b), care este formulat astfel Orice acuzat are dreptul în special la (...): să dispună de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale (...) În consecință, art. 6 alineatul (3) din convenție, referitor la situația persoanei acuzate în materie penală, nu se aplică în cazul reclamantului și nu poate fi invocat de acesta. Prin urmare, această parte a infracțiunii este incompatibilă cu materia cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respins în conformitate cu art. În ceea ce privește încălcarea contradictoriei sub aspectul articolului 6 alineatul (1) din convenție, din dosar reiese că consiliul regional de ordine al geometrelor experți din Marsilia a refuzat efectiv să trimită reclamantului o copie a dosarului de comunicare, dar i-a oferit posibilitatea de a-l consulta la fața locului ceea ce a ales să nu facă. Prin urmare, reclamantul ar fi putut avea acces integral la dosar. Prin urmare, Curtea nu constată nicio încălcare a principiului contradictoriei. Prin urmare, rezultă că această cauză este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (3) și (4) din convenție. (5) Reclamantul se plânge că a fost privat de un grad dublu de jurisdicție de către consiliul superior al ordinii geometrelor experți, care a acționat prin evocare și mai exact art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, care este astfel formulat Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către o instanță are dreptul de a solicita examinarea de către o instanță superioară a declarației de vinovăție sau a condamnării. În exercitarea acestui drept, inclusiv a motivelor pentru care poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. (...) Curtea repetă că, potrivit jurisprudenței sale (a se vedea în special Gautrin și alții c. Franța , menționat anterior), litigiul disciplinar a cărui responsabilitate este dreptul de a continua să practice o profesie dă naștere unor drepturi (...) cu caracter civil mai ales în sensul art. 6 din Convenție. Prin urmare, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, referitor la situația acuzatului în materie penală, este inaplicabilă în cazul reclamantului și nu poate fi invocată de acesta. În consecință, acest aspect este incompatibil cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 3 și trebuie respins în temeiul art. examinarea obiecțiilor reclamantului, pe de o parte, a partidului pretins al instanțelor ondinale din cauza președinției domnului G. din ședința din 7 martie 2001 și, pe de altă parte, a participării membrilor comisiei de judecată a consiliului superior de ordine a geometrelor experți la deliberările formației de judecată pronunță cererea inadmisibilă pentru surplus. Naismith Cabral Barreto Moduleer Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

32976/04

présentée par Claude MERIGAUD

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2006 en une chambre composée de

:

MM.

I.

Cabral Barreto

,

président

,

J.-P.

Costa

,

V.

Butkevych

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström

,

D.

Jočienė,

MM.

D.

Popović,

juges

,

R.

Türmen,

K.

Jungwiert,

M.

Ugrekhelidze,

juges suppléants

,

et de M

me

S.

Dolle,

greffière

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 2 septembre 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Claude Merigaud, est un ressortissant français, né en 1946 et résidant à Brive. Il est représenté devant la Cour par M

e

Prissette, avocat à Tulle.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant exerce la profession de géomètre expert et son cabinet se situe à Malemort-sur-Corrèze.

En 1996, la collectivité territoriale de Corse passa un marché de travaux topographiques par levés terrestres pour la Haute Corse. Il s’agissait de quatre lots pour lesquels six entreprises avaient soumissionné.

Par un procès verbal du 21 mai 1996, la commission d’appel d’offres décida d’attribuer le marché au cabinet du requérant, celui-ci apparaissant comme le moins disant parmi les quatre entreprises restant en compétition.

Par un courrier du 3 juin 1996, le président du conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille, monsieur G., déconseilla au directeur des routes d’Ajaccio le choix du cabinet du requérant et recommanda le choix d’un cabinet corse. Il écrivit

:

«

Mes confrères de Corse m’informent qu’un géomètre expert continental, [le requérant], dont le cabinet est situé à Malemort-sur-Corrèze, a postulé à l’appel d’offres que vous avez lancé concernant quatre marchés à commandes, correspondant chacun à la totalité des travaux de topographies d’une route nationale sur l’ensemble de la Haute-Corse et ceci pour une durée de trois ans.

Le règlement intérieur de l’ordre envisage, sous certaines conditions bien précises et après accord du conseil régional, qu’un géomètre expert ouvre un bureau secondaire afin de travailler, de manière continue, loin de son cabinet principal. Chaque géomètre expert est limité dans le nombre d’ouvertures de bureaux secondaires

: or, [le requérant] a atteint le quota en la matière.

En outre, il ne peut être envisagé, de sa part, l’ouverture d’un bureau de chantier, qui, lui également, doit obtenir l’agrément du conseil régional. En effet, ce bureau ne peut être accordé que pour «

la mise en œuvre d’un chantier particulier et temporaire. Il est situé à proximité du chantier

». La nature même des travaux, objet de l’appel d’offres, ne peut justifier un bureau de chantier géographiquement proche de la totalité des chantiers demandés. De plus, sa durée ne peut excéder une année

; or, le marché est prévu pour trois ans (...).

Un marché de cette importance peut difficilement être attribué à un cabinet installé hors de l’île, pour une simple question de qualité de service rendu.

Mes confrères de Corse sont des géomètres experts compétents, capables de gérer de tels marchés, en y apportant la meilleure qualité, comme ils l’ont toujours fait dans des situations similaires.

»

Par un courrier du 24 octobre 2001, le président du conseil général de Haute Corse informa le requérant que «

comme suite au dépouillement de l’appel public à la concurrence citée en référence

[son]

offre pour le marché de divers levers topographiques sur le réseau départemental routier n’a pu être retenue

» par la commission siégeant le 17 octobre 2001 au motif que son cabinet ne remplissait pas une condition du décret n

o

94-478 du 31

mai

1996, portant réglementation de la profession de géomètre expert, à savoir l’obligation pour les géomètres d’avoir un cabinet de chantier ou secondaire sur le lieu où doivent s’effectuer les prestations.

Par une décision du 28 février 2002, le conseil de la concurrence considéra que

:

«

la démarche du conseil régional [de l’ordre des géomètres experts de Marseille] avait pour objet, en jetant par avance le discrédit sur tous les travaux qui pourraient être réalisés par des géomètres experts dans d’autres départements, d’éviter que ne s’instaure une concurrence entre les géomètres experts du département de la Corse et ceux d’autres départements (...)

; que ces pressions, émanant d’une profession détentrice d’un monopole légal, ont eu pour effet d’inciter le maître d’ouvrage à réattribuer les lots antérieurement dévolus [au requérant] à d’autres géomètres experts et de doubler le coût du marché

; que ces pratiques, qui avaient pour objet et ont eu pour effet de restreindre le jeu de la concurrence entre les géomètres experts sur le marché de la Corse, sont prohibées par les dispositions de l’article L

420-1 du code de commerce

».

Le conseil de la concurrence prononça à l’encontre du conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille une amende de 75

000 euros. Par un arrêt du 24 juin 2003, la cour d’appel de Paris confirma cette décision. Par un arrêt du 9 juin 2004, la Cour de cassation donna acte au conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille du désistement de son pourvoi. Elle rejeta le pourvoi du conseil supérieur de l’ordre des géomètres experts.

Parallèlement, le 3 décembre 1999, la chambre syndicale des géomètres experts de Corse déposa une plainte contre le requérant et son cabinet auprès du président du conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille. Elle reprochait au requérant d’avoir confié à M.D., topographe non inscrit sur la liste des géomètres experts, des études et travaux topographiques tendant à fixer les limites de biens fonciers entrant dans le monopole des géomètres experts (il aurait donc favorisé l’exercice illégal d’une profession) en violation des articles 45, 48 et 50 du décret n

o

96-478 du 31 mai 1996 portant réglementation de la profession de géomètre expert.

Par une décision du 19 juillet 2000, le conseil régional de Marseille sursit à statuer sur la plainte jusqu’à réception d’un rapport rédigé par monsieur Doublet, membre du conseil régional.

Le requérant demanda au conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille la transmission du dossier disciplinaire. Par un courrier du 22 décembre 2000, le conseil régional de l’ordre invita le conseil du requérant à prendre un rendez vous en vue de la consultation du dossier indiquant

«

il ne nous est pas possible de vous adresser le dossier ni sa photocopie

; en effet, conformément à l’article 97 du décret n

o

96-478 du 31 mai 1996 portant règlement de la profession de géomètre expert, le géomètre expert poursuivi ou son défenseur peuvent prendre connaissance du dossier disciplinaire remis au président du conseil régional, sans déplacement des pièces

».

Par un courrier du 28 décembre 2000, le conseil du requérant renouvela au conseil régional de l’ordre sa demande de copie du dossier en précisant qu’un refus constituerait une atteinte aux droits de la défense conformément à la jurisprudence du Conseil d’Etat et de la Cour «

compte tenu notamment de l’éloignement de [son] domicile et de celui de [son] client de la ville de Marseille

».

Par un courrier du 3 janvier 2001, monsieur G., président du conseil régional, maintint son refus de l’envoi de copies précisant

:

«

nous ne polémiquerons pas sur votre argumentation de l’éloignement de votre cabinet, en sachant que vous avez un correspondant sur place, et nous nous bornerons à vous rappeler que, quelle que soit la décision disciplinaire, les parties peuvent interjeter appel auprès du conseil supérieur.

»

Après enquête et réception du rapport de monsieur Doublet, le 9

décembre 2000, le conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille tint, le 7 mars 2001, une audience présidée par monsieur G. Le requérant affirme avoir soulevé «

in limine litis

» une exception afin que monsieur G. ne siège pas pour cette séance en raison de ses prises de position précédentes à son encontre (courrier du 3 juin 1996). Il semble qu’elle ait été rejetée. Le 22 mars 2001, le conseil régional prononça

une suspension de douze mois à l’encontre du requérant.

Le requérant interjeta appel de cette décision, se plaignant essentiellement de la méconnaissance de règles procédurales et de ne pas avoir eu connaissance avant l’audience du rapport de monsieur Doublet. Il évoqua également les positions hostiles prises par le président du conseil régional contre lui visant à le discréditer, lui et sa société, pour tenter de lui interdire d’intervenir en Corse pour des marchés de la collectivité territoriale de Corse. Sur ce dernier point, le requérant précisa que le président du Conseil Régional s’était maintenu au cours de la séance du 7

mars 2001, malgré une demande présentée en début d’audience lui demandant de ne pas siéger, et ce sans qu’il y ait eu délibération du Conseil sur cette demande préalable.

Par une décision du 29 mai 2002, le conseil supérieur de l’ordre des géomètres experts, examinant le respect des règles procédurales par le conseil régional, considéra

:

«

sans qu’il soit besoin d’examiner les autres moyens relatifs à la procédure suivie devant le conseil régional, que [le requérant était] fondé à demander, [en raison de l’absence de respect de l’obligation d’enquête, au moment de la saisine du conseil régional par une plainte, prévue par l’article 92 alinéa 1 et 3 du décret de 1996], l’annulation de la décision attaquée

».

Par conséquent, le conseil supérieur annula la décision du 22 mars 2001, évoqua l’affaire et prononça une nouvelle suspension de douze mois à l’encontre du requérant considérant

:

«

qu’à partir des éléments [recueillis], et sans qu’il soit besoin de faire état de points moins bien établis, il y a lieu pour le conseil supérieur de tenir pour certain que [le requérant] s’est illégalement livré avec monsieur D. à la cotraitance de travaux dont l’article 2 de la loi du 7 mai 1946 dispose qu’ils ne peuvent être exécutés que par des géomètres experts inscrits à l’ordre.

»

Par une délibération du 2 juillet 2004, le conseil régional de l’ordre des géomètres experts décida principalement d’appliquer la sanction de la suspension, infligée au requérant du 18 septembre 2004 au 17

septembre

2005.

Par une requête du 29 juillet 2004, le requérant se pourvut en cassation contre la décision du conseil supérieur de l’ordre se plaignant essentiellement de la participation des membres de la commission d’instruction au délibéré de la formation de jugement, de l’absence de communication préalable du dossier, de l’absence de contradictoire et des motivations du conseil supérieur de l’ordre. Par un arrêt du 3 mars 2004, le Conseil d’Etat considéra, au visa de l’article L 822-1 du code de justice administrative, qu’aucun des moyens soulevés n’était de nature à permettre l’admission de la requête.

B.

Le droit interne pertinent

Décret du 31 mai 1996 réglementant la profession de géomètre expert, chapitre 4

: De l’appel et de la procédure disciplinaire devant le conseil supérieur

Article 107

«

Les affaires sont instruites par une commission d’instruction constituée au sein du conseil supérieur. Cette commission est composée de membres du conseil supérieur désignés lors de chaque renouvellement par le conseil supérieur.

(...) Les modalités de désignation de ses membres et ses règles de fonctionnement sont déterminées par le règlement intérieur de l’ordre des géomètres experts, dans le respect du principe du contradictoire.

»

Article 108

«

La commission d’instruction entend les parties à leur demande ou à son initiative. La commission ou un membre de celle-ci désigné par son président a qualité pour recueillir les témoignages et procéder ou faire procéder à toutes constatations nécessaires. Lorsqu’elle a achevé l’instruction, la commission établit son rapport qui constitue un exposé objectif des faits. Celui-ci, accompagné du dossier, est transmis au président du Conseil supérieur

».

GRIEFS

d’apprécier si l’intervention d’un tiers, non inscrit à l’ordre des géomètres experts, constitue ou pas une atteinte à leur propre monopole

».

Il ajoute que ces juridictions ordinales sont «

à la fois juge et partie, notamment dans l’appréciation des limites de la concurrence interne et externe à la profession réglementée

». En particulier, il se plaint du fait que le président du conseil régional de l’ordre de Marseille, monsieur G., a pu siéger et présider dans son affaire malgré ses demandes soulevées

«

in limine litis

»

au cours de l’audience du 7 mars 2001. En effet, il estime que le président ne pouvait être impartial étant donné qu’il avait écrit une lettre au directeur des routes de Corse pour le dissuader de lui confier un marché, fait pour lequel il aurait été sanctionné.

o

7 à la Convention, le requérant se plaint d’avoir été privé du double degré de juridiction par le conseil supérieur de l’ordre des géomètres experts qui a statué par voie d’évocation au lieu de renvoyer la procédure à une juridiction inférieure après avoir constaté l’existence de vices de procédure.

EN DROIT

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Concernant ces allégations, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

2

b) de son règlement.

Concernant ces allégations, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

2

b) de son règlement.

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

La Cour rappelle que si l’article 6 §

1 de la Convention oblige les tribunaux à motiver leurs décisions, il ne peut pas se comprendre comme exigeant une réponse détaillée à chaque argument (arrêt

Van de Hurk c.

Pays-Bas

, série A n 288, p. 20, §

61

;

société anonyme Immeuble Groupe Kosser c. France

(déc.), n

o

38748/97, 9 mars 1999). De même, la Cour n’est pas appelée à rechercher si les arguments ont été adéquatement traités. Il incombe aux juridictions de répondre aux moyens de défense essentiels, sachant que l’étendue de ce devoir peut varier selon la nature de la décision et doit donc s’analyser à la lumière des circonstances de l’espèce (voir, notamment, arrêt

Hiro

Balani c. Espagne

du 9 décembre 1994, série A n

303-B, p. 29, §

27).

Enfin, la Cour rappelle sa jurisprudence selon laquelle l’article 6 n’exige pas que soit motivée en détail une décision par laquelle une juridiction de recours, se fondant sur une disposition légale spécifique, écarte un recours comme dépourvu de chance de succès (

société anonyme Immeuble Groupe Kosser c. France

(déc.), précitée

;

Latournerie c. France

(déc.), n

o

50321/99, 10 décembre 2002).

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle était compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des dispositions de l’article 6 § 1 de la Convention.

Il s’ensuit que ce grief doit dès lors être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

:

«

Tout accusé a droit notamment à

(...) :

b)

disposer du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense

(...)»

La Cour rappelle tout d’abord que, selon sa jurisprudence (voir notamment

Gautrin et autres c. France

, arrêt du 20 mai 1998,

Recueil des arrêts et décisions

1998

‑

III), le contentieux disciplinaire dont l’enjeu est le droit de continuer à pratiquer une profession donne lieu à des «

contestations sur des droits (...) de caractère civil

» au sens de l’article 6

§

1 de la Convention. Par conséquent, l’article 6 § 3 de la Convention, relatif à la situation de l’accusé en matière pénale, est inapplicable au cas du requérant et ne peut être invoqué par lui.

Il s’ensuit que cette partie du grief est incompatible

ratione materiae

avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35

§

3 et doit être rejeté en application de l’article

35

§

4.

Quant à la violation du contradictoire sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, il ressort du dossier que le conseil régional de l’ordre des géomètres experts de Marseille a effectivement refusé d’envoyer une copie du dossier d’instruction au requérant mais qu’il lui a laissé la possibilité de venir le consulter sur place ce qu’il a choisi de ne pas faire. Le requérant aurait par conséquent pu accéder au dossier intégralement.

Dès lors, la Cour ne relève aucune apparence de violation du principe du contradictoire. Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

o

7 à la Convention, lequel est ainsi libellé

:

«

Toute personne déclarée coupable d’une infraction pénale par un tribunal a le droit de faire examiner par une juridiction supérieure la déclaration de culpabilité ou la condamnation. L’exercice de ce droit, y compris les motifs pour lesquels il peut être exercé, sont régis par la loi. (...)

»

La Cour répète que, selon sa jurisprudence (voir notamment

Gautrin et autres c. France

, précité), le contentieux disciplinaire dont l’enjeu est le droit de continuer à pratiquer une profession donne lieu à des «

contestations sur des droits (...) de caractère civil

» au sens de l’article 6

§

1 de la Convention. Par conséquent, l’article 2 du protocole n

o

7 à la Convention, relatif à la situation de l’accusé en matière pénale, est inapplicable au cas du requérant et ne peut être invoqué par lui.

Il s’ensuit que ce grief est incompatible

ratione materiae

avec les dispositions de la Convention au sens de l’article 35

§

3 et doit être rejeté en application de l’article

35

§

4.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen des griefs du requérant tirés, d’une part, de la partialité alléguée des juridictions ordinales en raison de la présidence de monsieur G. de la séance du 7 mars 2001, et d’autre part, de la participation des membres de la commission d’instruction du conseil supérieur de l’ordre des géomètres experts au délibéré de la formation de jugement

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

S.

Naismith

I.

Cabral Barreto

Greffier adjoint

Président